Pr. Petru Sidoreac     Cu picuri de ploaie fruntea mi-o hrănesc Şi, călcând pe cale, simt că mă sfinţesc. Pietrele păstrează, proaspăt, urma ta – Printre stropi şi muguri călcai tot aşa…   Mă aflu, vezi bine, lângă casa ta În oraş de munte numit Koniţa. E locul în care ai copilărit Lângă mama-ţi dragă ce te-a plămădit.   Străzile, odată, fremătau voios De glasuri firave, până-n vale, jos. Aici tu virtutea de mic exersai, Pe alţii, la joacă, să-nvingă-i lăsai.   Aici, în biserici, genunchii plecai Şi-nchizând des ochii monah te vedeai. Posteai mult, cu riscul prea … Συνεχίστε να διαβάζετε το La Koniţa. Pe urmele Cuviosului Paisie Aghioritul.