Poem la Duminica a IV-a după Paști: BOTEZUL SLĂBĂNOGULUI
La Vitezda, slăbănogul
se gândea în sinea lui:
cum de-i singur el, ologul,
chinuit și-al nimănui.
Dar era și orb că-n toate
Tainele lui Solomon
nu-L vedea pe Cel ce poate
să-l salveze din canon.
Domnul i-a dat ochi să-L vadă
și urechi și simțuri noi
ca-n a Raiului livadă
să alerge mai apoi.
Dar el n-a păstrat curată
haina Sfântului Botez,
fapta lui cea vinovată
l-a vădit călcând pe Crez.
Și-a fost ca să-i moară Omul
răstignit în ochii lui
să-L cunoască-acum pe Domnul,
mântuirea orișicui.
Pr. Petru RONCEA
