Chiar dacă spui tu că este o poveste ceea ce cred eu, aceasta este cea mai frumoasă poveste din lume. Și nu este poveste, ci adevăr! Și chiar dacă ai spune așa ceva, întreaga lume trăiește astăzi o poveste, trăiește o minciună. Se tot scrie pe marile postere: „Trăiește-ți povestea!”. Foarte bine! Și astfel dacă zic, aceasta, ce o numești tu povestea mea, este cea mai tare poveste. Este captivantă ca o poveste, dar ascunde adevăruri de necrezut. Ascunde adevărul vieții și al morții. Dacă aceasta în care cred este o poveste, atunci cum se explică faptul că pot, trăiesc și suport durerea, văd moartea și zâmbesc, merg în cimitir și plantez flori? Văd durerea cum se apropie de mine și rabd. Se întâmplă seism în jurul meu și eu stau neclintit… Văd naufragii, dezamăgiri, dureri, boli, așteptări, singurătate, tristețe și toate acestea le îndur… Cine mă ajută să accept toate acestea? Cine mă face să trăiesc? Tu-mi spui că trăiești ceva adevărat, ceva mai adevărat decât Acela în Care cred. Adevărul tău – să presupunem – te menține atât de vertical? Te ține atât de puternic?

Foarte bine! Eu cred într-o poveste, după cum spui tu. Arată-mi, tu ce deții și ce cale urmezi? Ce te susține în viață? Cum faci față tuturor lucrurilor din această viață? Cum vei scăpa de amenințarea morții, a stricăciunii, de panica sfârșitului vieții? Tu cum vei îndura toate acestea? Vine moartea. Cum o vei învinge? Minciuna mea, povestea mea este cea mai adevărată. Este adevărată, pentru că este Adevărul! Este ceva ce nu poate fi demonstrat. Părinte Paisie o spunea printr-un verb mai curios. Este ceva – spunea – care „se trăiește”.

Pr. Andreas Konanos

sursa: doxologia.ro