Sfaturi către monahi (K). Discernământul în postire

Pe lângă aceste pricini ale războiului nefiresc al trupului, va trebui să fim atenţi şi la alte lucruri, care se fac şi ele pricini ale războiului, ca de pildă problema alimentaţiei noastre.

De la bun început trebuie aruncată tigaia, ca să nu ni se mai „prăjească” trupul şi să ne ferim şi stomacul de ulcer.

Toate alimentele fierte ajută atunci când sunt mâncate cu untdelemn crud. Dintre verdeţuri trebuie să evităm muştarul, deoarece înfierbântă trupul.

Cel care este luptat de somn va trebui să evite salata, zochiaua¹, dar cel mai mult macul şi usturoiul.

De asemenea, război trupesc pricinuieşte laptele de cutie (mai ales când se obişnuieşte a se bea regulat şi concentrat). Laptele natural ajută mult pe cei care suferă de insomnie, căci aduce somn. La fel se întâmplă şi cu ceaiul de tei.

Ceaiul negru şi cafeaua alungă somnul atunci când vrem să priveghem. Cafeaua, pe lângă că ajută pentru a priveghea, îi ajută mult şi pe tineri atunci când, uneori, trec printr-o vijelie trupească, firească pentru această vârstă. Adică se întâmplă câteodată să ne cuprindă brusc un nor de dorinţă trupească ce ne întunecă mintea, ne paralizează trupul etc. Şi cu toate că în aceste cazuri este necesară nevoinţa, monahul este dezarmat atât din partea minţii, fiind ca unul beat, cât şi din partea trupului, care este parcă paralizat şi care cere somn, mâncare etc. (toate cele potrivnice). Aşadar, în aceste cazuri, care se datorează nepăsării duhovniceşti de mai înainte, foarte mult ajută o cafea – şi două la nevoie – care îndată îi va alunga toată acea beţie trupească împreună cu som­nolenţa, paralizia şi ameţeala dându-i-se astfel posibilitatea să se nevoiască în post, în priveghere şi rugă­ciune cu metanii şi să facă alte nevoinţe duhov­ni­ceşti, prin care să-şi dobândească îndoita sănătate.

Mierea ajută foarte mult, însă produce şi multă înfierbântare şi este bine ca tinerii să nu o mănânce în cantităţi mari. La fel se întâmplă şi cu untul şi brânza. Mierea însă se poate lua dimineaţa, o lingu­riţă dizolvată într-un pahar cu apă călduţă, dacă vrea cineva o băutură bună şi folositoare, care să-l ajute în digestie şi în constipaţii. În aceste situaţii ajută mult de asemenea smochinele fierte, ceapa fiartă sau coaptă şi mai ales prazul sălbatic, atunci când se mănâncă cu untdelemn crud.

Ceapa crudă este bună când este proaspătă sau când pe cea veche o lăsăm să îngheţe, ca să elimine tăria sau mai târziu atunci când începe să înverzeas­că. Numai în aceste cazuri nu vatămă şi nu produce anomalii în intestine. Atunci când ele sunt vătămate, apa de ploaie le vatămă şi mai mult şi mai ales când este băută pe stomacul gol.

La masă să eviţi vinul (mai ales dacă eşti tânăr), deoarece provoacă înfierbântare şi război trupesc, precum şi ameţeală, căci altfel vrăjmaşul va fi înarmat cu armele pe care tu i le-ai dat.

Dacă eşti bătrân sau tânăr, dar bolnăvicios, folo­seşte puţin vin, care completează oarecum mâncarea ta slabă. Vinul ajută mult pe bătrânii istoviţi, precum şi pe tinerii suferinzi care nu-şi pot ţine urina, forti­ficându-le rinichii. De asemenea, vinul ajută şi pe cei care au stomacul slab şi nu suferă apa, ci o varsă de îndată ce o beau. În aceste situaţii mult ajută să punem în pahar două degete de vin şi apoi să-l umplem cu apă, după care să-l bem, deoarece nu este bine să tăiem cu desăvârşire apa, căci este absolut necesară pentru rinichi. Când vreodată ni se închide urina, rezultate foarte bune dă roca (varză sălbatică), dar şi mai mult ajută iarba cămilei, care creşte în pustiul Sinaiului şi care trebuie mâncate crude sau amestecate cu puţin untdelemn.

Nici apa multă nu este bună, deoarece ea produce balonări şi război trupesc, mai ales seara. Iar această balonare îţi împiedică răsuflarea atunci când rosteşti Rugăciunea lui Iisus. De aceea, este bine să se evite toate cele sărate, care vatămă, dulciurile multe, care pricinuiesc sete, precum şi multe seminţe uscate şi alune, care aduc atât sete, cât şi război şi să se folosească alimente uşoare şi simple, ca să ne ajute în zborul nostru duhovnicesc în rugăciune.

Pe cât se poate, este bine să se evite în general toate mâncărurile grase, sosurile, care murdăresc sufletul, precum şi conservele. Pentru că toate acestea, pe lângă faptul că sunt nesănătoase pentru trup, sunt nesănătoase şi pentru suflet prin înfierbântările pricinuite trupului şi multa transpiraţie pe care el o elimină, silindu-l pe om să se spele mereu, căci altfel miroase ca un turc care nu este miruit cu Sfântul Mir. În timp ce prin viaţa ascetică omul se face oarecum nematerial şi, deşi nu se spală, totuşi străluceşte şi miroase plăcut.

Pe lângă mâncăruri, la care va trebui să luăm aminte, va trebui să ţinem seama şi de orele la care mâncăm, ca să ne ajute în nevoinţa noastră duhovni­cească, deoarece şi aceasta are mare însemnătate. Este bine ca dimineaţa, la ceasul al treilea bizantin (ora nouă) să fie masa de prânz, iar la ceasul al zecelea bizantin (ora patru după-amiază) să se cineze. Iar mâncarea de seară este bine să fie mai nesărată, precum am spus, ca să nu fie nevoie să bem apă multă nici în vremea mâncării, nici după aceea, ci nu­mai după trei ore. Astfel vom avea stomacul uşor, fără balonări, pentru că nu se diluează sucurile lui de apa cea multă, iar digestia se va face bine, evitân­du se astfel toate acrelile şi amărelile.

Este bine să evităm şi felurimea mâncărurilor, deoarece pe lângă faptul că aşa cere rânduiala călu­gărească, felurimea pricinuieşte totdeauna şi anomalii, pentru că de multe ori o mâncare nu se potriveşte cu alta.

Fragment din cartea Epistole a Cuviosului Paisie Aghioritul. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2005.

 

Monahism Virtuți