Sfântul Arsenie Capadocianul botează o turcoaică
Una din femeile musulmanului ce locuia în Farasa și-a exprimat dorința să fie botezată de mama doamnei Agata, care mi-a dat aceste date. I‑a spus despre aceasta Părintelui Arsenie, iar el a încuviințat să o aducă pe ascuns în casa ei, să o catehizeze și să-i fie nașă. După catehizare a botezat-o și a numit-o Elefteria. S-a împărtășit numai de trei-patru ori și asta în ascuns, trăind ca și creștinii cei ascunși. Din clipa în care s-a botezat, Elefteria s-a prefăcut bolnavă și astfel n-a spurcat Sfântul Botez cu turcul, bărbatul ei. Fiindcă îi era greu în mediul necredincios al casei ei, Bunul Dumnezeu a eliberat-o repede și a luat-o alături de El. Dintr-odată s-a îmbolnăvit și a stat puține zile la pat. A cerut sărmana să se împărtășească, dar îi era greu să meargă la Hagi-efendi, precum și mai greu îi era lui Hagi-efendi să meargă la casa ei și să o împărtășească precum pe o creștină ascunsă. Bunul Părinte însă n-a lăsat-o neîmpărtășită. A luat un măr foarte mic, a făcut o gaură mică în el, a pus înăuntru puțin din Sfintele Taine și a astupat din nou gaura mărului. Apoi a spus nașei ei să meargă să o cerceteze și să găsească prilej bun să-i dea să se împărtășească. Nașa ei a luat mărul cu evlavie și bucurie în mâinile sale și cu ele încrucișate pe piept a mers să o cerceteze. Elefteria, ca o nou-luminată cum era, a intuit asta și cu față transfigurată i-a spus: „Hristos, sufletul meu”, deși nu-i trecuse prin minte că nașa ei i-ar putea aduce Sfânta Pâine. Aceea a scos apoi mărul și i l-a dat și astfel binecuvântatul suflet s-a împărtășit.
După Sfânta Împărtășanie și-a dat cu pace sufletul său lui Hristos. Atunci nașa ei a alergat tulburată la Părintele Arsenie și i-a spus:
– Hagi-efendi, să am binecuvântarea ta, dar Elefteria moare. Ce se va întâmpla acum? O vor spăla turcoaicele?
– Nu te neliniști, i-a spus el.
Dar aceea a început din nou:
– Ce se va întâmpla, Hagi-efendi?
– Lasă, i se va socoti ca o baie, a răspuns Părintele.
Nașa ei era neliniștită pentru asta, pentru că musulmanii consideră ca botez baia ce o fac mortului și cred că i se iartă toate păcatele ce le-a făcut în viață. Firește, aceasta e o înșelare și încă una mare.
Fiindcă nașa ei mereu îl necăjea pe Părintele Arsenie în privința asta, Părintele a fost nevoit să-i spună:
– Ei, ce crezi? Oare voi lăsa pe turcoaice să spele pe aceea pe care am botezat-o?
Și făcea neîncetat rugăciune pentru Elefteria.
Ce se întâmplă? În toate zilele acelea, mâinile tuturor turcoaicelor ce au vrut să spele trupul creștinei moarte au rămas înțepenite. Astfel încât turcii au fost nevoiți să o îngroape în cimitirul turcesc fără să o spele.
Hagi-efendi i-a citit de departe slujba înmormântării și a continuat să se roage. Și iată că se petrecu și altceva.
Elefteria a început să se arate în fiecare noapte în casa ei și cu mânie să răstoarne toate lucrurile din casă și să le spună:
– De ce mă chinuiți aici în iad, în cimitirul vostru? Să mă scoateți repede de aici și să mă duceți la casa mea, la cimitirul creștinilor.
Lucrul acesta s-a făcut zile de-a rândul, până ce familia turcească nu a mai putut răbda și au mers la Părintele Arsenie și i-au spus:
– Hagi-efendi, să avem binecuvântarea ta, suferim mult în casa noastră de la femeia cea moartă. Numai tu vei afla scăpare. Mereu, în fiecare noapte ne chinuiește și ne întoarce casa cu susul în jos și ne spune să o îngropăm în cimitirul vostru. Părintele a spus atunci turcului, bărbatul ei:
– Ce mă întrebi pe mine? Eu sunt grec și tu turc. Fă ce vrei!
– Nu, Hagi-efendi, nu vreau să fac nimic fără binecuvântarea ta, a spus acela.
Atunci Părintele Arsenie i-a spus:
– Îți vom face un pogorământ. Dezgropați-o voi și aduceți-o să o îngropăm noi într-o margine a cimitirului nostru. Așa s-a și făcut.
După aceea Elefteria a apărut bucuroasă în casa turcească și le-a spus:
– Să trăiți o mie de ani! Acum mă aflu în Rai în lumina și bunătățile lui Dumnezeu.
În felul acesta dumnezeiesc, în care a lucrat Hagi-efendi, a domesticit pe barbarii turci și i-a pus pe gânduri prin lucrarea vădită a credinței celei drepte a creștinilor și astfel a apărat în acei ani grei pe credincioși de cei necredincioși, ca să nu le creeze probleme.
Să avem parte de binecuvântarea lui. Amin.
Fragment din cartea ”Sfântul Arsenie Capadocianul” scrisă de Cuviosul Paisie Aghioritul, Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Schitul acu – Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, București 2006.
Sfântul Arsenie Capadocianul botează o turcoaică
