Biserica Greciei în slujba deținuților – moment jubiliar. Cazul Konstantinos Pásaris
Duminică, 22 octombrie 2017, în Sala de Festivități a Universității ”Aristotel” din Tesalonic, Grecia, a avut loc o manifestare cu o conotație aparte în cadrul activității misionare a Bisericii: celebrarea a 40 de ani de existență a Centrului de misiune ”Διακονία Κρατουμένων” (Slujirea Deținuților). Caracteristica principală a acestuia este activitatea în închisorile din Grecia și din străinătate. Întemeietorul lui, supranumit și ”Sfântul închisorilor”, ”Sfântul deținuților” sau ”Îngerul închisorilor”, Arhimandritul Ghervasios Raptopoulos, ajuns la respectabila vârstă de 87 de ani, a fost onorat în cel mai emoționant mod posibil atât prin prezența unui mare număr de clerici – mitropoliți, arhimandriți, preoți de mir, monahi – și a unei mulțimi care a sufocat pur și simplu sala-gazdă, cât și prin cuvintele elogioase adresate lui de către vorbitori.
Pe parcursul manifestării s-au amintit cele mai importante momente din istoria Centrului ”Diaconia” și a Asociației creștin-ortodoxe ”Cuvioasa Xenia” cu care se înrudește spiritual, din imediata vecinătate a Tesalonicului.
Înființat în anul 1978, Centrul are până în momentul de față o activitate unică la nivel ortodox. Sfera sa de acțiune este compusă din Grecia și încă 90 de țări de pe întreg mapamondul. Prin intermediul lui au fost eliberați peste 16.200 de deținuți cu pedepse ușoare. Pe lângă suportul material și spiritual oferit celor privați de libertate, se adaugă ajutorarea familiilor acestora, școlarizarea copiilor lor cu situație financiară precară și alte acțiuni similare.
Au luat cuvântul I.P.S. Mitropolit Nikolaos de Mesoghea, reprezentanți ai Patriarhiei Ierusalimului, ai Sfântului Sinod al Greciei și ai altor Biserici ortodoxe, precum și ai unor închisori locale și din străinătate.
O mărturie deosebită a fost oferită auditoriului despre cazul cunoscutului deținut grec Konstantinos Pásaris, care, în urma vizitelor Părintelui Ghervasios la Penitenciarul de maximă siguranță din Gherla, și-a croit un drum nou pe calea vieții duhovnicești, devenind un etalon de pocăință și de rugăciune. În timpul discursului său despre convertirea celebrului criminal, Părintele Adrian Petru Drăgan, fost slujitor la penitenciarul amintit, a făcut o paralelă între destinele celor doi, care au valoare de simbol: Părintele Ghervasios – pe care l-a asemănat cu păstorul cel bun și cu părintele cel iubitor din Evanghelie – și Konstantinos Pásaris, fiul rătăcit, topit de dragostea iertătoare a părintelui său duhovnicesc. ”Când l-a văzut pe Konstantinos îngenuncheat, venind către el, l-a ridicat, l-a sărutat pe obraz și l-a primit acasă”, a subliniat Părintele Adrian, în traducerea dnei Veronica Todor. Pasaris ”era un om închis la fire, cu o față întunecată, veșnic încruntat și veșnic cu dorința de răzbunare. Nu avea încredere în nimeni, de aceea nu putea comunica nimeni cu el. Foarte greu mi-a fost să comunic cu el, cu toate că el învățase limba română. Pentru el nu exista Dumnezeu și preot. Îl acuza pe Dumnezeu că a avut parte de o copilărie foarte grea și fără dragoste. Prin voia lui Dumnezeu, a apărut sfântul părinte Ghervasios, care l-a învățat ce este dragostea, ce înseamnă jertfa și, de fapt, Cine este Dumnezeu, Care ne iubește pe toți”.
La final a luat cuvântul întemeitorul și sufletul Centrului ”Diaconia”.
Cele mai importante lucruri subliniate de arhimandritul misionar au fost: raza de speranță sădită în inima celor cu care a venit în contact timp de 40 de ani, dragostea pe care le-a dăruit-o necondiționat, care de fiecare dată a stors lacrimi de recunoștință de la cei ce nu au cunoscut niciodată dragostea părintească, sentimentul respectului de sine, cultivat cu atenție, odată cu recunoașterea vinovăției pentru faptele săvârșite, ridicarea din starea de cădere, având ca model pe patronul spiritual al Centrului, pe Sfântul Tâlhar de pe Golgota, cel care a dat și hramul bisericii acestui așezământ, prima la nivel internațional.
Oferim mai jos câteva rânduri din omilia vrednicului misionar octogenar, Arhimandritul Ghervasios, care, datorită importantei și îndelungatei lui lucrări în domeniul ajutorării aproapelui din spatele gratiiler, a fost propus pentru Premiul Nobel.
”În 1978 mi-am zis: iată o nouă cale în viața mea! Este calea ce duce la oamenii care nu au fost iubiți”.
”Inima se înmoaie, după cum ne-a spus Părintele Adrian din România. S-a înmuiat inclusiv celebrul răufăcător Konstantinos Pásaris care, cu pistolul lui, a lăsat în Grecia patru familii fără tată, iar în România, două. Dragostea înmoaie. Orice ar fi: piatră, fier, toate se topesc. Dragostea este cea mai mare forță din lume. Ceea ce îndulcește sufletul deținuților este Cuvântul lui Dumnezeu. Ce să vă spun? Am vorbit și în fața unor auditorii formate din oameni ”cinstiți”, oameni liberi, care încă nu fuseseră prinși de Poliție. Și unde nu am vorbit?! Ca auditoriul format din deținuți, nici nu am mai văzut, nici nu voi mai vedea! Ah, când vorbesc în închisoare sunt fericit pentru că le dau ceea ce societatea nu le-a dat: Cuvântul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu, totul. Toată viața, toată fericirea. Ai pe Hristos în tine? Ai Raiul în tine. Nu ai nici o lipsă. Hristos împlinește orice lipsă”.
”Ce ne-a spus părintele Adrian? Konstantinos Pásaris la început, când a fost dus să fie consultat de un doctor, era legat de mâini și de picioare cu lanțuri. În aer, un elicopter. Multe servicii de securitate, multe mașini. ”Cea mai periculoasă fiară din Balcani!”. Ce s-a întâmplat după asta cu Konstantinos Pásaris? Nimeni dintre noi – cu excepția Sfântului Munte – nu se roagă cum se roagă celebrul răufăcător din Grecia. La ora 12 noaptea citește din Ceaslov Miezonoptica. Dimineața, slujba Utreniei. Seara, Vecernia și Pavecernița. Apoi, cu metanierul de o sută de bobițe în mână, face pentru fiecare victimă de-a lui câte o sută de metanii până la pământ, rostind Psalmul 50 al lui David. Odată mi-a cerut: ”Părinte Ghervasie, să facem un Trisaghion pentru victimele mele!”. ”Să facem, Konstantine, să facem!”. Am făcut slujba împreună cu părintele Adrian. Zice: ”Dacă mă voi întoarce vreodată în țara mea – și doresc mult acest lucru – și voi vedea pe fiul vreunuia dintre cei pe care i-am ucis că se apropie de mine cu pistolul în mână, nu voi reacționa deloc. Voi sta să mă execute, pentru că și eu l-am ucis pe tatăl lui. Poate că astfel voi fi iertat și eu pentru marile fărădelegi pe care le-am făcut în viața mea”.
El a fost un copil care nu a avut parte de dragostea părinților. Acesta este Pásaris. Ieri, când sora Kristalenia l-a sunat și au vorbit, el a zis: ”Mă voi ruga foarte mult ca manifestarea dumneavoastră să aibă succes”. Un criminal! Un ”răufăcător celebru”, după cum îl numește Atena, o ”fiară a Balcanilor”, cum este numit în România, se roagă astăzi pentru dumneavoastră și pentru mine, ca manifestarea noastră să fie încununată de succes! Ah, Cuvântul lui Dumnezeu!…”.
”Vreau să golim închisorile. Prin schimbarea vieții lor, toți să devină niște Konstantini Pásaris. Ce altceva am putea dori? Există vreo binefacere mai mare decât aceasta? Astfel vom fi cei mai mari binefăcători”.
”Deoarece mă tem că nu ne vom mai vedea, las un testament și aș vrea să am puterea să mă audă tot Tesalonicul, toată Macedonia, toată Grecia, globul întreg. Să mă audă astrele, să mă audă îngerii cum strig lozinca vieții mele – stindardul pe care l-am ținut așa cum ținea Sfântul Constantin cel Mare steagul cu inscripția ”Cu aceasta vei birui!” – și lozinca mea este, și o strig cu putere: ”Viața este scurtă. Să ne grăbim să facem bine în lume!”.
Pr. Petru Sidoreac
