Apendice la Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul: SETEA DE A UCIDE PE TRIMIȘII LUI DUMNEZEU STĂ ASCUNSĂ ÎN FIECARE DINTRE NOI
Să ne oprim o clipă asupra noastră, cugetând la sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Nu cumva această răbufnire sau aplecare spre a astupa gura celui care ne mustră păcatul se află în firea noastră păcătoasă? Dacă cineva dintre vecini ar veni și ne-ar zice: Nu-i bine ce faci, nu-i bine că înjuri, nu-i bine că desfrânezi, nu-i bine că furi, sau orice ne-ar spune mustrându-ne păcatul, așa-i că din lăuntrul cel mai adânc al firii îți vine cel puțin să-l alungi? Dacă am putea chiar să-l omorâm, ca să nu mai spună și altuia ceea ce știe el despre noi. În firea noastră, în carnea noastră este dorința de a ucide pe Ioan, de a ucide pe proorocul ÂÂ Domnului, de a săvârși vărsare de sânge numai să nu ni se vădească păcatele noastre. Când din fața Sfântului Altar preotul ne demască păcatele, nu-i așa că am fi gata mai degrabă să-l alungăm decât să ne pocăim, să-l obligăm să tacă, să-l atenționăm să nu se mai lege de păcatele noastre? Dacă nu putem face mai mult, dacă nu-i putem tăia capul, măcar să-l rugăm să nu se mai lege de faptele noastre păcătoase. Să nu uităm că e în noi, în carnea firii noastre, această tendință de a ucide pe Ioan.
Citind Sfânta Scriptură sau auzind ce a făcut Irod cu Sfântul Ioan Botezătorul, să nu-l judecăm doar pe el, ci să ne judecăm și pe noi înșine pentru predispoziția de a ucide pe trimișii Cerului la noi, de a astupa gura lui Dumnezeu, de a pune pumnul în gura lui Hristos Care ne vorbește despre păcatele noastre. Și să ne asumăm noi înșine vina lui Irod, fiind gata a face pocăință și pentru păcatul lui socotind că e al nostru și că noi l-am făcut. Învățăm asta de la Însuși Mântuitorul nostru. Domnul Iisus Hristos a luat asupra Sa păcatele tuturor și a suferit pentru ele ca și cum El le-ar fi săvârșit. Prin urmare și noi, ca și fii ai lui Dumnezeu după har, când vedem pe cineva că păcătuiește să nu-l judecăm, ci să zicem: Doamne, din cauza mea a greșit acest om. Eu sunt vinovat. Iau asupra mea păcatul lui. Și atunci noi devenim Hristoși pentru semenii noștri, mântuitori pentru cei din jurul nostru.
Capul lui Ioan a fost pus pe tipsie și adus Irodiadei, ca să se liniștească. Dar tradiția spune că nicicum nu s-a liniștit, ci mai mult s-a tulburat, căci adeseori, când stătea la masă, vedea în mijlocul mesei pe o tipsie capul lui Ioan săltând și strigând la ea și la Irod: Nu vă este îngăduit să fiți împreună! Se spune că Irod și-a aflat sfârșitul sau ieșirea lui din regat și exilarea împreună cu Irodiada tocmai în urma unei astfel de mese pe care el a dat-o în Roma mai marilor cetății,când a mers la Cezarul pentru ca să capete noi înlesniri pentru regatul său din Ierusalim. Stând la masă în jurul celor mai mari ai Cezarului, deodată fața lui s-a îngălbenit, amintindu-și de Ioan și părându-i-se că pe masă saltă capul lui mustrându-l. Dregătorii s-au uitat unii la alții și au spus: Omul acesta nu e sincer. El vine aici la noi să ceara înlesniri, dar are gânduri viclene că iată cum își schimbă fața. Când pare bucuros și are o culoare a feței, când are o alta, face fețe-fețe, are el ceva gânduri ascunse. Și i-au spus Cezarului ca Irod nu este sincer în scopul cu care a venit la Roma. Atunci Cezarul l-a luat pe Irod și l-a exilat împreună cu soția lui și a murit Irod Antipa din cauza mustrării pe care Ioan i-o făcea și după moartea lui, tocmai ca să-l trezească din starea de păcat în care se afla. Dar el nu s-a trezit.
Să fim atenți că, dacă nu ascultăm glasul lui Hristos Care ne mustră pentru păcatele noastre și continuăm să trăim în ele, vom muri în ele și vom pierde Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cercetează mereu prin mustrări, prin îndemnuri, prin sfaturi, prin semne în cer și pe pământ. Cutremurul recent din Italia este un semn, un glas a lui Dumnezeu către toată lumea. Acolo a strigat Dumnezeu și toată lumea a auzit. Toți suntem marcați de glasul lui Dumnezeu Care S-a mâniat zguduind pământul și făcând să moară oameni pe neașteptate, care nu se gândeau că în clipa următoare își vor sfârși viața. Credem oare că aceia care au pierit sub dărâmături au fost mai păcătoși decât noi? Nicidecum, ci ne spune cuvântul Scripturii că, dacă nu ne vom pocăi, toți vom pieri la fel. Căci va veni odată clipa când Dumnezeu va zgudui nu numai pământul întreg ci și cerul, după cum ne spune Sfântul Apostol Petru că atunci când va veni sfârșitul veacurilor tot pământul se va clătina și se va întoarce pe partea cealaltă, toți oamenii pierind într-o clipă. Iar cum ne va găsi în aceea clipă așa vom pleca, așa cum i-a găsit clipa cutremurului pe acei aproape 300 de oameni aflați morți până acum în cutremurul din Italia.
Să fie sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul motiv pentru a începe un nou an bisericesc cu mai multă atenție, cu mai multă grijă urmând pe Hristos în tot pelerinajul Lui de la întrupare până la înălțarea pe cer. Pentru ca mântuirea pe care ne-a adus-o prin Jertfa Sa să ne fie tuturor spre mântuire și iertarea păcatelor. Amin.
Pr. Petru Roncea
sursa: potirulviisoarei.ro
