/ Viaţa duhovnicească / Pocăința episcopului apostat

Pocăința episcopului apostat

Pocăința episcopului apostat

În perioada ocupației turcești un episcop al Patriarhiei Ecumenice, din împreună-lucrarea celui rău, s-a lepădat de credință și a devenit mahomedan. Odată în vremea Bairamului, în timp ce toți turcii mâncau și petreceau, au cerut de la apostat să batjocorească Tainele creștinilor, ca să-i facă să râdă. La început episcopul nu a vrut, dar apoi văzând că insistă, a luat un pahar și ridicându-l sus, a rostit cu voce tare „Pe voi pe toți să vă pomenească Domnul Dumnezeu”, făcând în același timp și înconjurul mesei unde stăteau și mâncau turcii. După aceea a lăsat paharul și a venit să vadă dacă i-a distrat cu aceasta pe comesenii săi. Atunci însă a văzut uimit că turcii nu numai că nu râdeau, ci îl priveau înfricoșați. „Eu v-am făcut să râdeți, iar voi de ce mă priviți așa?”.

După puțin timp unul dintre aceia i-a răspuns: „Părinte, în timpul cât ai făcut aceasta, te-ai ridicat doi coți de la pământ”.

Auzind aceasta episcopul, s-a cutremurat și ieșind afară, plângea căindu-se și zicând: „Eu m-am lepădat de Domnul, dar El nu m-a părăsit. Dumnezeiescul Său Har încă mă acoperă”.

În noaptea următoare a plecat în ascuns la Sfântul Munte, unde și-a trăit restul vieții sale în pocăință și lepădare de sine, fără să cunoască nimeni cine era, în afara duhovnicului său.

 

Pirații au respectat virtutea

 

Chilia Ianakopoula, aflată dincolo de Peștera Sfântului Atanasie, a primit această denumire de la cuvântul Ghinekopeda[1](copiii femeii), copii pe care îi scoteau din Munte și îi trimiteau în Peloponez, după venirea Maicii Domnului în Sfântul Munte.

La Ianakopoula trăia demult o obște de părinți virtuoși. Într-o zi au venit pirații ca să-i jefuiască. De îndată însă ce au văzut evlavia lor, înfățișarea și purtarea lor smerită, au fost dezarmați și în loc să-i jefuiască, au mărturisit: „Noi am venit să vă facem rău, dar vedem că voi sunteți oameni buni și de aceea nu vă vom face nimic rău”. I-au văzut pe părinți că scoteau pâinea din cuptor și i-au rugat să le dea și lor pâine. După ce le-au dat toate pâinile, pirații au mulțumit, le-au plătit cu dinari și au plecat. Aici s-a împlinit cuvântul care zice: „Pe cei virtuoși, și dușmanul îi apreciază”.

 

Sfârșitul bun al ucenicului

 

Bătrânul Hagi-Gheorghe a povestit Arhimandritului Macarie adormirea unui ucenic de-al său, părintele Gavriil, și vedeniile pe care le-a avut în vremea adormirii: „Zilele trecute a adormit un frate de-al nostru monahul în Schima Mare, părintele Gavriil, care avea 26 ani. Înainte de a adormi, a fost bolnav doar două săptămâni. Cu două zile înainte de adormirea sa a avut această vedenie. I s-au arătat patru tineri purtând stihare diaconești și erau încinși cu orare. Acești tineri îl chemau să meargă cu ei în călătorie. El le-a răspuns:

– Deși m-aș bucura mult să merg cu voi în călătorie, oriunde ați merge, fără binecuvântarea Starețului meu, nu îndrăznesc să fac nici măcar un pas afară de chilia mea. Așteptați puțin până ce îi voi cere binecuvântarea.

Aceia s-au învoit să aștepte. Atunci părintele Gavriil m-a chemat și mi-a spus:

– Părinte, au venit să mă ia patru diaconi tineri, îmbrăcați în sfintele veșminte. Mă cheamă să merg cu ei. Dă-mi binecuvântarea ta să merg cu ei. Văd că sunt oameni foarte buni; mă iubesc și vor să mă ia acolo unde locuiesc ei. Oriunde mă vor duce, împreună cu ei voi simți odihnă. Așadar, te rog Părinte, lasă-mă să plec repede împreună cu ei.

Când am auzit acestea, m-am gândit că părintele Gavriil aiurează din pricina bolii sale agravate sau se află în înșelare demonică. De aceea i-am spus:

– Fă-ți cruce rostind și Rugăciunea lui Iisus. Și spune-le celor care au venit să te ia.

– Nu pot să vin cu voi. Nu mă lasă Starețul, fiindcă nu știm nici el, nici eu ce fel de oameni sunteți.

Cele pe care le-am spus să le facă, le-a făcut îndată înaintea mea. Dar cei care se arătaseră i-au spus:

-Îți mai dăm trei zile, timp în care vei putea să te gândești bine și să te pregătești să pleci împreună cu noi. După trei zile vom veni să te luăm negreșit.

Și zicând acestea, s-a făcut nevăzuți. Bolnavul după ce a povestit acestea, era foarte bucuros și liniștit; ai fi zis că se înzdrăvenise cu totul. Și totuși, cu toată această schimbare simțeam că nu va trăi mult. De aceea i-am spus ieromonahului să-i facă Sfântul Maslu și să-l împărtășească în fiecare zi, de vreme ce și însuși bolnavul dorea aceasta. A treia zi, după s-au arătat din nou acei trei tineri, a început să slăbească cu trupul, în timp ce sufletul său era liniștit, precum și mai înainte. Nu și-a pierdut cunoștința până la ultima sa suflare. Cu un ceas înainte de adormirea lui, un frate aflat acolo, care locuia într-o sihăstrie din apropiere, i-a cerut să-i lase de binecuvântare unul din lucrurile sale personale. Bolnavul i-a răspuns:

– Dar ce pot să-ți dau? De vreme ce știi că nu am nimic al meu. Uite, dacă vrei, ia din colțul acela una din cele cinci pietricele, pe care le țineam în gură ca să nu vorbesc în deșert.

Dar un frate aflat de față i-a spus:

– Dar nici pietrele nu sunt ale tale, ci sunt ale lui Dumnezeu și nu poți să dai vreuna fără binecuvântarea Starețului tău.

– Atunci iertați-mă pentru voia mea, a răspuns bolnavul.

Și îndată a început să respire mai des și mai greu decât înainte, privind la dreapta și la stânga. Apoi l-am auzit cu toții spunând:

– Uite, au venit să mă ia acei patru diaconi și împreună cu ei a venit și unul nou. De aceea să mă ierți, părinte, și să-mi dai binecuvântarea să merg cu dânșii.

– Însuși Dumnezeu să te binecuvinteze, fiule, să te muți în viața cea veșnică. Să mergi și să te rogi înaintea Sfintei Treimi pentru noi, păcătoșii.

Îndată după aceasta, fără să mai spună vreun cuvânt, a plecat cu pace la Domnul.

Fericitul părinte Gavriil a venit la Chilia noastră la 16 ani și a adormit la 26 ani. În toți ani cât a trăit cu noi a fost foarte blând și ascultător. Avea dragoste către toți și de aceea toți îl iubeau. Dumnezeu să-l învrednicească de Împărăția Cerurilor.

[1] În limba greacă cuvânt compus care înseamnă copiii femeii.

Fragment din cartea în curs de apariţie “Din tradiţia ascetică și isihastă athonită“. Traducere din lb. greacă: Ierom. Ştefan Nuțescu

 

Pocăința episcopului apostat

Comments are disabled