Viața noastră trebuie să fie martirică
Viața noastră trebuie să fie martirică, la fel cum a fost a lui Hristos, a asceților, a pustnicilor și a Sf. Ioan Botezătorul. Hristos nu a mers undeva să Se ascundă, să-Și găsească liniștea. La fel și Sf. Ioan Botezătorul.
Nu există probleme, ci noi le creăm. Singura problemă este sinele nostru. Toate celelalte probleme ne ajută cu siguranță la mântuire.
Atunci când ai înăuntrul tău întuneric, pe care îl vezi și îl mărturisești, exact atunci vine înăuntrul tău Hristos, Se apleacă peste tine, te îmbrățișează.
Noi nu „vânăm” patimile. Ele sunt, când vine Harul Duhului Sfânt, ca și inexistente, deoarece le ofilește cu totul.
Mă pocăiesc înseamnă: nu mai vreau să trăiesc o astfel de viață pe care nu o vrea Dumnezeu.
Hristos nu Se sperie de păcat, ci îl lovește la rădăcina lui: acolo unde răul este mai puternic și întunericul mai întunecos. Din acest punct de vedere suntem cel mai potrivit ogor, „Galileea neamurilor” fiecare dintre noi – datorită păcatului – ca să vină Hristos să ne vindece, să ne cultive și să avem rod.
Vrei să devii creștin? Să pui la pământ eul tău și să îl constrângi. Ceea ce faci în plus pentru Hristos, aceea are valoare.
Nu poți să te rogi? Îndrăznește și încearcă să te rogi. Nu poți, de exemplu, să faci un alt lucru? Nu renunța! Străduiește-te! Aceasta vrea și Hristos, strădanie cu râvnă.
Pr. Simeon Kraiopoulos
Sf. Mănăstire „Nașterea Maicii Domnului” Panorama-Tesalonic
Traducere din lb. greacă – Elisei Roncea
