Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (partea II)
Ce des auzim paşii îngerilor pe paginile Sfintei Scripturi! Dacă vom reuşi, cititorule, s-o citim pe-ndelete, am vedea cum îngerii sunt mijlocitori între Dumnezeu şi noi, oamenii. Dumnezeu îi trimite în ajutorul nostru. În vreme de răgaz, putem citi următoarele locuri din Cartea Sfântă: Fc 16, 7; 19; Iş 3, 1; 23, 20; 23, 23; 32-34; 33, 2; Nm 20, 16; 22, 22; 24-26; Jd 2; 6, 11-25; 2 Rg 24, 16; 4 Rg 19, 35; 1 Par 21, 15; 2 Par 32, 21; Is 37, 36; Dn 3, 28; 6, 33; Mal 3, 1; Ps 33, 7; Prov 17, 11, Sir 48, 21; 2 Mac 11, 6; 15, 22; Mt 24, 31; Mc 13, 24; Ap 1, 1. Putem, de asemenea, să citim la câţi oameni li s-au arătat îngerii: lui Agar (Fc 16, 7-12; 21, 17), lui Lot (Fc 19), lui Avraam (Fc 22, 11-18), lui Iacob (Fc 31, 11; 32, 1-2), lui Moise (Iş 3, 1-2; 4, 24; 14-19; Fapte 7, 30), lui Iosua (Ios 5; Za 3, 1), lui Ilie (3 Rg 19, 4; 4 Rg 1, 3-15), lui Zaharia (Za 1; Lc 1, 11-12), lui Tobie (Tob 5), lui Iosif (Mt 1, 20-25; 2, 13; 2, 19), Fecioarei Maria (Lc 1, 26-38), femeilor, la Mormântul Domnului (Mt 28, 5-8; In 20, 12), sutaşului Corneliu (Fapte 10, 3), lui Petru (Fapte 12, 7-11) etc. Şi aceasta, pentru că ei vieţuiesc în ascultare de Dumnezeu (Ps 102, 20) şi văd pururea faţa Lui (Mt 18, 1; Ap 8, 2), slujindu-L necurmat pe Hristos (Mt 4, 11; Mc 1, 13).
Dar poate n-ai timp sau nici îndemânare să cercetezi, iubitule, toate aceste trimiteri biblice, ca să afli locul îngerilor în iconomia mântuirii. Ai însă la îndemână ziua de 8 noiembrie cu întreaga-i imnologie liturgică, în care sunt adunate toate graiurile de Dumnezeu insuflate ale Scripturii. Iată cum ni-l prezintă pe binevestitorul harului: „Mintea cea mai înainte de veci, a doua lumină te-a aşezat pe tine, Gavriile, care, cu împărtăşiri dumnezeieşti, luminezi toată lumea şi ne descoperi taina cea din veac dumnezeiască şi mare cu adevărat, pe Cel Ce S-a întrupat în pântecele fecioresc; Cel Care a fost fără de trup şi S-a făcut om, ca să mântuiască pe om“ (stihiră de la Doamne, strigat-am…). Sau pe marele apărător Mihail, la Slava Laudelor: „Unde umbreşte harul tău, Arhanghele, de acolo este alungată puterea diavolului. Că nu poate să rabde lumina ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm, săgeţile lui cele de foc purtătoare, pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, apărându-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele“. Paremiile Vecerniei (Iosua 5, 13-15; Judecători 6, 11-24; Isaia 14, 7-20) ne vor încânta sufletele doar cu o parte din bibliografia citată mai sus, pentru a ne acorda inima cu cinstirea mai-marilor noştri. La Utrenie, Canonul Arhanghelilor va fi precedat de Evanghelia de la Matei 13, 24-30; 37-43, misiunea eshatologică a îngerilor reieşind cum nu se poate mai clar din textul mateian.
În sfârşit, dacă am vorbit despre ascultarea şi supunerea îngerilor faţă de voia lui Dumnezeu, în textele biblice ale Liturghiei, în Apostolul de la Evrei, capitolul 2, şi în Evanghelia de la Luca 10, 16-21, vom vedea cum s-au pedepsit îngerii pentru neascultare. Revenind însă la superioritatea celor buni faţă de noi, oamenii, apoi nu trebuie să uităm că avem, totuşi, pe cineva dintre noi, o Fecioară, mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii. Că nici un înger nu se poate lăuda cu cinstea Preacuratei pentru Taina Întrupării: „Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat“ (Evr 2, 16) Hristos la înomenirea Lui.
Acum, dacă zborul nostru întru cele înalte s-a sfârşit, să ne-aducem aminte, cititorule, de rugăciunea copilăriei către îngerul păzitor, pe care n-o putem uita nicicând. Şi să învăţăm, la acest popas îngeresc, troparul Sfinţilor Arhangheli: „Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii: cu rugăciunile voastre să ne acoperiţi pe noi cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari peste cetele puterilor celor de Sus”.
Pr. Petru RONCEA
