Bucură-te, podoaba arhiereilor!
O, preaslăvită minune! În vremurile cele mai de pe urmă, ca un sfeșnic prealuminat, a strălucit lumii Nectarie cel înțelept și a luminat pe cei credincioși cu lumina Evangheliei cea mai presus de lumină, prin cuvântul sau cu dumnezeiasca cuviință și petrecerea cea fără de prihană și prea aleasă; pentru aceasta s-a preaslăvit cu darurile Mângâietorului și dă neîncetat tămăduiri celor care cer.
O, purtarea ta cea de grijă, Hristoase! Căci Tu, precum ai făgăduit, în chip minunat l-ai proslăvit cu darul minunilor pe Nectarie cel înțelept, ca pe un prieten adevărat, că și acesta te-a proslăvit cu strălucirea vieții lui, arătând tuturor cu limpezime puterea dragostei celei către Tine, Mântuitorule; pentru aceasta, cu ale sale rugăciuni, ne dăruiește iertare de greșeli și desăvârșita pace.
Astăzi strălucit se veselesc de pomenirea ta cea nouă, Sfinte Nectarie, ale credincioșilor soboare, cântându-te; iar Biserica Iui Hristos tainic dănțuiește întru a ta slavă, temelie neclătită aflându-te pe tine în zilele cele mai de pe urmă; iar ostrovul Eghinei nespus se bucură, având ca bogație bine-înmiresmatele tale moaște.
Veniți toți credincioșii, să cinstim pe Nectarie, luminătorul Bisericii cel nou arătat; că acesta, în zilele noastre, cu dumnezeiască cuviință, viețuind întru cuvioșie și adevăr, virtuțile sfinților celor de demult în sine le-a întipărit; și vas al alegerii făcându-se, precum Pavel, cu vrednicie s-a proslăvit prin harul cel sfințitor al Duhului, dăruind fiecăruia cererile cele spre mântuire, ca un ierarh preaîndumnezeit.
Cu ce cununi de laude vom încununa pe Ierarhul, pe cel ce de curând a strălucit și Biserica a luminat-o cu luminile bunei-credințe, pe podoaba cea nouă a ortodocșilor cel de o râvna cu Arhiereii cei de demult; căci, cu înțelepciune urmând viețuirii lor, s-a proslăvit de Hristos, Acela ce tuturor le dă printr-însul mare milă.
Cu ce versuri de cântări vom lăuda pe ierarhul, pe dumnezeiescul slujitor al lui Dumnezeu și mărgăritarul virtuților, pe alăuta cuvântării de Dumnezeu, pe cel ce a izvorât acum Bisericii din buze înțelepte, prin dumnezeiescul cuvânt al harului, nectarul cel ceresc al bunei-cinstiri și darul minunilor, cel primit de la Dumnezeu, Nectarie, de Dumnezeu insuflat.
Cu ce graiuri duhovnicești vom ferici pe ierarhul Nectarie, pe cel ce în mijlocul lumii a dus viață cu adevărat preaîndumnezeită, prin fapte cuvioase și fără de prihană; pentru aceasta, lui Dumnezeu sfânta mănăstire i-a înălțat în ostrovul Eghinei, ca liman al sufletelor neînviforat, pe care neîncetat o acoperă dimpreună cu povățuitorul ei, Dionisie cel de Dumnezeu înțeleptit.
Luminat a strălucit astăzi, ca o stea nou arătată, prăznuirea cea nouă a Ierarhului Nectarie, luminând Biserica. Veniți, dar, mulțimile ortodocșilor, cu glas de veselie acestuia să-i strigăm: bucură-te, cel ce ai primit pecetea vieții cuvioșilor celor de demult, în zilele acestea rele, în care iubirea multora s-a răcit, precum a proorocit Mântuitorul; bucură-te, cel ce ai împreunat învățătura cu virtutea și, prin cuvântul înțelepciunii tale, luminezi sufletele credincioșilor; bucură-te, podoaba arhiereilor, acoperitorul Eghinei și al mănăstirii tale prea fierbinte apărător. Pentru aceasta, preafericite Nectarie, stând înaintea scaunului măririi dumnezeiești, neîncetat te roagă pentru cei ce cu credință săvârșesc pururea cinstită pomenirea ta.”
