Îngrădirea și constrângerea copiilor în viziunea Sfântului Paisie Aghioritul
Exemplele inedite ale Stareţului ne fac cel mai bine să înţelegem modul în care trebuie să îi educăm pe copii. De această dată el recurge la un exemplu despre un copăcel: “copăcelul îl legăm cu atenţie de ţăruş, cu o sfoară sau cu o aţă de bumbac, ca să nu se rănească. Şi lăsăm sfoara slobodă ca să poată creşte. La fel şi cu copiii, să-i luaţi cu binişorul atunci când sunt mici… Nu-i constrângeţi, nu-i siliţi prea mult!”[1]. Copiilor trebuie să li se acorde o oarecare libertate, nu însă deplină. Ei trebuie îngrădiţi şi trebuie să ne purtăm cu ei cu discernământ.
Un alt exemplu elocvent folosit de Fericitul Stareţ este acela cu ceasul cu arc: “nu-l întoarceţi până la capăt ca nu cumva să se rupă arcul! Tot astfel şi cu copiii, atunci când vedeţi că fac mai mult de silă, slăbiţi strânsoarea.” Iar de vreun părinte se mâhnea pentru purtarea necuvioasă a copilului său, Stareţul îl consola: “Nu vă mâhniţi. Acesta este noroi. El nu face rău în profunzime, deoarece lăuntrul lor este dat cu minium de plumb şi nu rugineşte. Cândva se va spăla uşor acest noroi, căci nu a pricinuit rugină”[2] .
“Copilul trebuie să simtă sfaturile ca pe o mare necesitate, mai ales în vârsta critică a adolescenţei, pentru a nu aluneca pe povârnişul cel dulce al plăcerilor lumeşti care umplu sufletul de nelinişte şi îl depărtează de Dumnezeu pentru veşnicie. Trebuie să intre în norma ascultării. Să înţeleagă că în ascultarea faţă de părinţi se ascunde interesul lor propriu şi astfel să asculte cu bucurie şi să se mişte liber în spaţiul duhovnicesc.
Vedeţi cum îmgrădim libertatea copilului mic? Embrionul este îngrădit nouă luni în pântecele maicii lui. Pe nou-născut îl bagă în leagăn. Apoi, după cinci-şase luni îi pun şi gărduţ. Când creşte mai mare nu este lăsat singur afară, ca să nu se lovească sau să cadă de pe vreo scară. Căci de va fi lăsat liber, va cădea şi va muri”[3] .
“Părinţii trebuie să-i ajute duhovniceşte pe copiii lor încă de când sunt mici, pentru că atunci metehnele lor sunt mici şi se pot tăia uşor. Sunt precum cartoful proaspăt care se cojeşte uşor atunci când îl razi puţin. Căci dacă se va învechi, trebuie să iei cuţitul pentru a-l curăţa, iar dacă este şi puţin stricat, trebuie să tai mai adânc. Atunci când copiii sunt ajutaţi de mici şi se umplu de Hristos, vor fi lângă El totdeauna… Apoi, în perioada adolescenţei, care este vârsta cea mai grea, grija părinţilor pentru copiii lor este mai mare, până ce îi vor ţine la şcoală şi îi vor căsători”[4] .
Iată câtă atenţie trebuie să acorde părinţii îngrijirii copiilor, încă din pântece şi până la maturitate, și nici atunci grijile lor nu se termină pentru că ei vor fi părinţii lor pentru totdeauna.
Neîngrădindu-l pe copil, nepunându-i măsuri de protecţie, el s-ar primejdui. Copiilor le vine însă greu să înţeleagă aceasta şi cer libertate, dar: “ce fel de libertate poate fi aceasta? Libertate pentru a se schilodi? Însă prin libertatea aceasta ajung la distrugere”[5]. Părinţii îşi îngrădesc copiii din dragoste, chiar dacă de multe ori par a fi nişte firi reci şi lipsite de bunătate cu proprii copii. Intenţia lor este bună, aceea de a-i feri de pericole, chiar dacă prin aceasta îi rănesc puţin pe copilaşi.
“Prin constrângere părinţii nu-i ajută pe copii, ci îi sufocă. Mereu le spun: «Să nu faci aceasta!», «Să nu faci aceea!», «Lucrul acesta să-l faci aşa!» etc. Însă trebuie să tragă frâiele astfel încât să nu se rupă. Să-i mustre cu bunătate pe copii ca să-i aducă pe calea cea bună, iar nu să creeze prăpastie între ei… Ar trebui să încerce să-i ajute pe copii printr-o purtare nobilă, purtare care cultivă mărinimia în sufletele lor, astfel încât să simtă binele ca pe o necessitate”[6] .
Copii mici însă trebuie mustraţi cu o palmă mai mică iar asta pentru că apoi le va fi frică iar “frica este ca o frână şi de la multe primejdii îl scapă pe copil, atunci când acesta nu-şi dă seama de ele”[7]. Desigur părintele simte durere când îşi pălmuieşte copilul, dar aceasta o face din dragoste pentru ca acestuia să îi fie bine mai târziu. Atunci însă când creşte mai mare, copilului i se pot explica lucrurile şi va înţelege, nemaifiind necesară bătaia.
Întotdeauna părinţii trebuie să fie atenţi ce le spun copiilor deoarece ei au multă simplitate şi le cred pe toate. Mulţi dintre ei au mărime de suflet şi împlinesc cuvintele părinţilor lor după literă.
Unii părinţi îi obligă pe copii să postească, să meargă în mod regulat la Biserică, să se spovedească şi să se împărtăşească. Toate acestea sunt foarte bune, însă trebuie impuse cu grijă şi în timp, uzând de mult discernământ. Este posibil ca procedând aşa să-şi bruscheze copiii chiar dacă au intenţie bună iar aceia să ajungă să respingă pe urmă ceea ce li s-a impus cu forţa. “Părinţii trebuie să fie atenţi ca atunci când modelează personalitatea copiilor lor să nu le lezeze libertatea. Acest lucru Dumnezeu nu-l binecuvintează”[8]. Şi mai mult decât atât, copiii nu se pot sfinţi cu forţa.
Despre programul liturgic, Părintele ne sfătuieşte să-i lăsăm pe copilaşi acasă să se odihnească în timpul Utreniei, iar la Sfânta Liturghie să-i aducem la biserică[9]. “Scopul nu este să-i ducă pe copii cu sila la biserică, ci să-i facă să o iubească”[10]. Iar asta o spune Stareţul deoarece unii părinţi nu îşi educă copiii creştineşte pentru că îi preocupă mântuirea lor, ci din simplul motiv că vor să aibă copii buni.
[1] Nicolae Zurnazoglu, „Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, pag. 165-166.
[2] Ibidem.
[3] Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cuvinte duhovniceşti IV. Viaţa de familie”, pag . 137.
[4] Ibidem, pag. 98.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem, pag. 118.
[7] Atanasie Rakovalis, “Părintele Paisie mi-a spus…”, pag. 41.
[8] Tasos Mihalas, “Ne vorbeşte Părintele Paisie”, pag. 83.
[9]Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cuvinte duhovniceşti IV. Viaţa de familie”, pag . 171.
[10] Ibidem.
Fragment din lucrarea de masterat “Familia creștină în viziunea Cuviosului Paisie Aghioritul”, susținută în anul 2008 la Facultatea de Teologie “Andrei Șaguna” din Sibiu.
Mirela-Nicoleta SANDEI
Îngrădirea și constrângerea copiilor în viziunea Sfântului Paisie Aghioritul
