Sfântul Iacov Tsalikis. Comuniune în duh cu Cuviosul Paisie Aghioritul
Luni, 27 noiembrie 2017, Patriarhia Ecumenică a trecut în rândul sfinților pe Arhimandritul Iacov Tsalikis, care a plecat la Domnul în calitate de stareț al Mănăstirii Cuviosului David din Evia, Grecia, în data de 21 noiembrie 1991, la vârsta de 71 de ani. Mărturisit de nenumărați credincioși drept un mare sfânt încă din timpul vieții, acesta urmează în șirul canonizărilor Sfântului Paisie Aghioritul, despre care se face referință în materialul de mai jos, pe care vi-l oferim pentru a scoate în evidență la ce măsuri duhovnicești se poate ajunge atunci când dragostea și smerenia devin un mod de viață.
Menționăm că ziua de pomenire a Sfântului Iacov Tsalikis este 22 noiembrie.
Mărturia Ieromonahului I.:
În anul 1986 eram încă laic, elev la Seminarul Teologic din Lamia[1] și mă numeam Ioan. Am mers la Sfântul Munte și am vizitat, cu binecuvântarea duhovnicului meu, Părintele Iacov Tsalikis, pe Cuviosul Paisie, ca să-i cer sfat dacă să mă călugăresc sau nu.
Starețul Iacov avea evlavie la Bătrânul Paisie și când am mers, mi-a dat să-i duc ceva drept binecuvântare, adăugând: “Să-i spui Bătrânului Paisie ca atunci când va ieși în Tesalonic, să vină să mă vadă. Mie, Ionică al meu, mi-e greu să-l văd pe Stareț, pentru că trebuie să traversez munții, văile, marea, lucru pe care sănătatea mea nu mi-l permite și, de altfel, Bătrânul Paisie este sfânt, în timp ce eu sunt păcătos și nevrednic”. Mi-a dat atunci și 5000 de drahme, ca să aprind lumânări în bisericuța lui.
Când am mers la Sfântul Munte, l-am întâlnit pe Stareț exact în fața ușii. Imediat ce ne-a văzut – eram împreună cu un ieromonah -, ne zice: ”Măi, bine ați venit, măi, bine ați venit!”.
Am luat binecuvântare, iar el îmi zice:
– Măi, ce zici? O să te facem călugăr?
– Gheronda, îi zic, am problemă cu părinții mei.
– Ascultă ce-ți spun, lasă-ți părinții să plângă o lună-două, pentru ca să nu plângi tu veșnic, și du-te, înainte de a pierde comoara (se referea la Starețul Iacov, fără să-i fi spus eu unde intenționam să merg pentru a mă călugări).
– Gheronda, aveți binecuvântarea din partea Părintelui Iacov de la Cuviosul David.
-Ah, fiul meu, aceștia sunt astăzi sfinții care se nevoiesc și se roagă cu smerenie și cu dragoste. Eu nu sunt vrednic să-l văd pe acest uriaș al Ortodoxiei, dar este și foarte departe și ca să-l întâlnesc este nevoie de strădanie și mult efort. Dar Dumnezeu ne-a dat dragoste și comunicăm duhovnicește între noi.
După ce ne-a spus multe lucruri de duh și ne-a sfătuit, îi spun la sfârșit:
– Gheronda, am binecuvântare să mă închin în bisericuța Sfinției Voastre?
Și Starețul îmi zice:
– Nu, nu este nevoie.
– Gheronda, dați dovadă de dragoste, pentru a lua binecuvântare.
– Nu, copilul meu, pentru că s-ar putea ca Bătrânul Iakov să-ți fi dat vreo 5000 de drahme și apoi ce voi face cu ele eu, care sunt călugăr?
Nu m-a lăsat să mă închin. Mi-a dat un șirag de metanii și o cruciuliță să le dau Starețului. Când m-am întors la Mănăstire, Starețul m-a întâmpinat cu bucurie. I-am dat darurile de la Cuviosul Paisie și imediat îmi spune: ”Cele 5000 de drahme pe care Cuviosul Paisie nu le-a acceptat, nelăsându-vă nici să vă închinați, ia-le tu, pentru a-i cheltui la Seminarul din Lamia”. Eu am rămas înmărmurit.
– Gheronda, de unde știți Sfinția Voastră?
– Ei, îmi șoptește la ureche. Noi, copilul meu, comunicăm duhovnicește.
Fragment din cartea ”Cuviosul Iacov (Povestiri-Învățături-Mărturii)”. Enomeni Romiosini, Tesalonic 2017.
[1] Oraș în Grecia – n. tr.
Traducere din limba greacă de Pr. Petru Sidoreac
