Taina Sfântului Maslu
Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă pentru vindecarea bolnavilor. Ea se întemeiază pe învăţătura Sfântului Apostol Iacov care spune:
„Este cineva în suferinţă? Să se roage… Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el ungându‑l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 13‑15).
Sfântul Maslu se face, de obicei, în zilele de post cu trei, cu cinci sau cu şapte preoţi. Iar credincioşii bolnavi şi rudele lor, care participă la această taină şi doresc cu adevărat să‑şi uşureze suferinţa trupului şi a sufletului, trebuie să vină la Sfântul Maslu cu mare credinţă în Dumnezeu, împăcaţi cu toţi, spovediţi, după o perioadă de post şi întăriţi cu multe rugăciuni.
Participanţii la Taina Sfântului Maslu trebuie să aducă la biserică puţină făină, ulei şi o haină sau lenjerie de la bolnavi pentru binecuvântare, apoi să asculte cu credinţă slujba Sfântului Maslu. Acasă să facă mici turtiţe din făină şi ulei sfinţit, pe care să le mănânce bolnavii în loc de anafură.
Efectele harice ale Sfântului Maslu sunt mai multe, dintre care Sfântul Apostol Iacov aminteşte două: vindecarea parţială sau integrală a suferinţelor trupeşti şi iertarea păcatelor. Iată ce zice în Epistola sa: „Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 15). Astfel, Taina Sfântului Maslu vindecă atât trupul de boli, cât şi sufletul de păcate, prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Alte efecte harice ale Sfântului Maslu sunt şi acestea: întăreşte credinţa în Dumnezeu şi nădejdea mântuirii, aduce pace şi smerenie în inimă, pregăteşte sufletul pentru marea călătorie spre cer şi primirea Sfintei Împărtăşanii, alungă frica de moarte, uneşte şi împacă pe credincioşi prin Harul Duhului Sfânt şi ne învredniceşte pe toţi de sfârşit creştinesc. De aceea, Sfântul Maslu se săvârşeşte săptămânal pentru cei bolnavi, în zilele de post.
Sfântul Maslu pentru cei bolnavi, făcut cu mai mulţi preoţi, cu credinţă şi post, intră în categoria celor mai puternice slujbe de vindecare alinare a bolilor sufleteşti şi trupeşti în Biserica Ortodoxă.
În unele cazuri se mai pot citi şi alte rugăciuni de sănătate pe capul bolnavilor. Iar celor posedaţi de duhuri rele, adică celor demonizaţi şi epileptici, li se pot citi după Sfântul Maslu şi molitvele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru izgonirea diavolilor şi a farmecelor din oameni. Aceste rugăciuni se citesc mai ales de preoţi bătrâni, cu har, cu multă credinţă şi cu post. De asemenea, atât bolnavii cât şi rudele lor, trebuie să fie spovediţi din copilărie, să se roage cu mare evlavie şi să postească după putere, pentru a fi miluiţi şi vindecaţi de Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Fără aceste condiţii obligatorii – credinţă dreaptă, spovedanie generală, rugăciune multă cu lacrimi şi post, împăcare cu toţi şi părăsirea definitivă a păcatelor mari, de moarte, din partea celor bolnavi şi a rudelor lor – Sfântul Maslu şi rugăciunile de vindecare şi de izgonire a duhurilor rele nu‑şi ating pe deplin scopul, iar bolnavii se întorc acasă doar uşuraţi.
Timpul cel mai potrivit pentru săvârşirea Sfântului Maslu este perioada postului, atât în cele patru posturi, cât şi în zilele de miercuri şi vineri. În aceste zile, creştinii care participă la Sfântul Maslu trebuie să postească până seara, să se roage mai mult şi să‑şi mărturisească mai întâi păcatele la duhovnic.
În cazuri grele de boală şi primejdie de moarte, Sfântul Maslu se poate săvârşi în orice zi, ori de câte ori este nevoie, în casele celor suferinzi, după ce mai întâi bolnavii sunt spovediţi din copilărie şi împăcaţi cu toţi, spre a lor alinare şi iertare, ca să nu plece la Hristos fără această Sfântă Taină. La urmă, cei grav bolnavi trebuie împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele Domnului, ca să fie pe deplin pregătiţi pentru marea călătorie la cer. Aceasta este cea mai bună şi cea mai completă pregătire pentru moarte, pe care o oferă Biserica Ortodoxă fiilor ei pe pământ. Adică, Spovedania, Sfântul Maslu şi Sfânta Împărtăşanie.
Cel mai solemn Sfânt Maslu în Biserica Ortodoxă se săvârşeşte în Sfânta şi Marea Miercuri din săptămâna Sfintelor Patimi, în amintirea femeii păcătoase care a uns cu mir picioarele Domnului, înaintea mântuitoarelor Sale patimi (Matei 26, 7‑13; Luca 7, 37‑38). În această zi se face Sfântul Maslu solemn şi în Biserica Sfântului Mormânt, cu şapte mitropoliţi, în frunte cu Patriarhul Ierusalimului, în prezenţa a zeci de mii de pelerini din toată lumea.
Cele mai multe vindecări de boli le‑a făcut Însuşi Fiul lui Dumnezeu, cât a stat pe pământ, despre care se scrie pe larg în Sfânta Evanghelie. După înălţarea Sa la cer şi după pogorârea Duhului Sfânt, a dat această putere harismatică, de vindecare a bolilor şi de izgonire a diavolilor din oameni, Sfinţilor Apostoli şi, prin ei, episcopilor, preoţilor şi tuturor bărbaţilor sfinţi.
Iată cuvintele Domnului, adresate ucenicilor Săi înainte de Înălţare: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu vor izgoni demoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi de vor bea ceva de moarte, nu‑i va vătăma; peste bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu 16, 15‑18).
Pe cine vindeca Hristos? În majoritatea cazurilor, Domnul vindeca numai pe cei bolnavi care cereau aceasta cu credinţă, atât ei, cât şi rudele sau însoţitorii lor. Cei care nu aveau credinţă puternică nu se făceau sănătoşi. Iată câteva exemple de vindecări.
Cel bolnav de lepră se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Iar Mântuitorul i‑a răspuns: „Voiesc, curăţeşte‑te! Şi îndată s‑a curăţit de lepra sa” (Matei 8, 23).
Doi orbi strigau şi cereau vindecare, iar Fiul lui Dumnezeu i‑a întrebat: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Da, Doamne! au răspuns ei. După credinţa voastră fie vouă, le‑a zis Domnul” (Matei 9, 28‑29) şi s‑au vindecat ochii lor.
Tatăl unui copil demonizat cerea cu îndoială vindecarea fiului său. Iar Domnul i‑a spus: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede”. După ce tatăl a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”, atunci Hristos a izgonit demonul din copil (Marcu 9, 22‑24).
„Altădată, patru oameni au adus la Hristos un slăbănog. Dar, văzând că nu pot ajunge la El, au desfăcut acoperişul casei şi l‑au pus înaintea Lui. Domnul, văzând credinţa lor, l‑a vindecat pe cel bolnav” (Marcu 2, 3‑12).
Deci, prima condiţie obligatorie a oricărei vindecări miraculoase în Biserica lui Hristos este credinţa tare şi statornică în harul şi mila lui Dumnezeu. Fără acestea, Sfântul Maslu nu vindecă deplin.
Observăm, de asemenea, că Mântuitorul a întrebat pe cel ce şi‑a adus copilul bolnav ca să fie vindecat: „Câtă vreme este de când i‑a ieşit aceasta? Şi tatăl a răspuns: Din pruncie” (Marcu 9, 21). Adică mai întâi Domnul l‑a mărturisit pe cel bolnav şi apoi l‑a vindecat, ştiind că o boală veche, sufletească sau trupească, mai greu se vindecă.
A doua condiţie obligatorie pentru cel ce vine la Sfântul Maslu şi doreşte să se vindece este ca mai întâi să‑şi mărturisească toate păcatele şi să le părăsească, apoi să ceară sănătate şi iertare.
Cum îi vindeca Hristos pe cei bolnavi? În cele mai multe cazuri îi vindeca prin atingerea cu mâna de trupul şi de rănile celor ce veneau la El cu credinţă. Aşa a vindecat Domnul pe soacra lui Petru. Numai S‑a atins de mâna ei şi au lăsat‑o frigurile şi s‑a sculat şi Îi slujea Lui (Matei 8, 14‑15). Iar când veneau la El bolnavi mulţi, Iisus Hristos, punându‑şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi (Luca 4, 40).
Prin atingerea cu mâna de ochii celui orb din naştere şi prin ungerea cu tină şi spălare, l‑a vindecat de întunericul orbirii (Ioan 9, 2‑7). Prin atingerea cu mâna de veşmintele Domnului, s‑a vindecat de curgerea sângelui femeia bolnavă de 12 ani (Luca 8, 43‑46).
Aceeaşi putere a Duhului Sfânt iese din Hristos şi o primim tainic când ne atingem cu credinţă de El, prin Sfânta Împărtăşanie, când ne atingem de Sfintele Icoane, de Sfintele Moaşte, de Sfânta Evanghelie, de untdelemnul sfinţit la Sfântul Maslu, de Sfântul Potir şi de mâinile şi de veşmintele preoţilor care săvârşesc cele sfinte în Biserica lui Dumnezeu. De aceea credincioşii se ating cu evlavie de toate cele sfinte şi le sărută, căci poartă în ele harul Duhului Sfânt.
Iată pentru ce părinţii îşi duc copiii la Sfintele Slujbe sau cei sănătoşi îşi duc bolnavii sau măcar hainele lor la Sfântul Maslu, ca, prin atingerea de Evanghelie, de Cruce, de agheasmă şi de mâinile şi de veşmintele preoţilor să‑şi vindece bolile sufleteşti şi trupeşti, să se izbăvească de patimi, de diavoli, de vrăjitorie, de toată răutatea şi să se întoarcă sănătoşi şi mângâiaţi la casele lor.
Citind Evanghelia cu vindecarea slăbănogului de 38 de ani, vedem că el era bolnav din cauza păcatelor sale din tinereţe. De aceea, când zăcea bolnav, Domnul l‑a întrebat: „Voieşti să te faci sănătos? Iar el a răspuns: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare” (Ioan 5, 6‑7). Scăldătoarea bolnavilor este Sfânta Spovedanie, numită şi „al doilea botez”. Iar omul care poate spăla sufletul în această baie este preotul. El este dator, ca duhovnic, să spovedească pe cei ce aşteaptă vindecarea şi, numai după mărturisire, să săvârşească slujba Sfântului Maslu, cu multă credinţă, evlavie şi post.
După vindecare l‑a întâlnit Hristos în Biserică pe cel ce fusese slăbănog şi i‑a spus: „Iată, te‑ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu‑ţi fie ceva mai rău!” (Ioan 5, 14). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul face atenţi pe toţi credincioşii care iau parte la Sfântul Maslu să părăsească definitiv păcatele făcute până atunci, ca să nu se îmbolnăvească mai greu după vindecare sau să le fie „mai rău”, adică să moară în păcatele lor, fără pocăinţă.
Fragment din cartea Pr. Mihăiță Popa, Îndrumar pesntru restabilirea sănătății. Text îngrijit şi completat de Protosinghel Sofian Ardelean. Ediţia a patra revizuită. Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2009.
