Sfânta și Marea Marți
Marea Marți pe cele zece fecioare înainte ne pune.
Și ele biruință aduc dreptului Stăpân.
Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim si Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor săi mai multe pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, și în același timp, spre a ne învăța să fim pregătiți oricând înainte de sfârșitul vieții.
Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei – și fecioria are mult merit si este întradevăr cinstită; dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci dintre ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numește nebune, căci, deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia. Deci sunt numite nebune chiar dacă au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai importantă, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup,iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu Mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, așa că le-au răspuns zicând:‹‹Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceți-vă la cei ce vând – adică la săraci – și cumpărați››. Dar nu era ușor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putință. Același lucru îl arată învederat Iisus și în parabola despre bogatul milostiv și săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină și, bătând în ușă, strigă așa: ‹‹Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!››. Iar Însuși Domnul le dă acest răspuns înfricoșător zicându-le: ‹‹ Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veți putea vedea pe Mire dacă nu aveți ca zestre milostenia?››.
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne indemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiute sunt ziua și ceasul sfârșitului vieții. Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif, să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului, să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom griji de celelalte, și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos in odihna veșnică, ci vom fi întorși rușinați. Și în adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfințenie si mai plin de rușine decât ca fecioria să fie biruită de bani.
Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi. Amin.
