Sfaturi către monahi (Ν). Atenţie la nevoinţa duhovnicească
Prin urmare, este absolut necesară luarea-aminte în timpul zilei. Adică să luăm aminte la mintea noastră şi la toate ce le-am spus, în aşa fel încât să nu păcătuim nici noaptea, deoarece vrăjmaşul, ceea ce nu poate să ne facă ziua, încearcă să ne aducă în somn, fie şi o întinare sau dorinţă trupească, pe care nu le-a primit sufletul în timpul zilei, când s-a aflat în trezvie.
Aşadar, monahul care poartă schima îngerească nu primeşte nici un gând necurat nici ziua şi nici noaptea, pe care o pregăteşte din timpul zilei. Viaţa monahului nu se aseamănă cu cea a mirenilor, deoarece chiar şi această viaţă firească el şi-o petrece în nevoinţe duhovniceşti mai presus de fire, iar viaţa aceasta îngerească o petrece în trupul său imaterial. Aici se vede diferenţa ce există între viaţa monahului şi cea a mireanului. Adică, dacă un mirean va dori chilia monahului, cu atmosfera sa de evlavie, şi va imita puţin viaţa aceluia, fără îndoială că va urca la rai. Însă când un monah va dori camera căsătoriţilor şi va pofti puţin din viaţa lor, va coborî la iad, dacă nu va apuca să se mărturisească îndată, să plângă şi să ia aminte pe viitor. Când spun „să plângă” înţeleg şi lacrimile inimii, suspine din adâncul inimii, cu adâncă părere de rău etc.
De aceea nouă, monahilor, ne este absolut necesară luarea-aminte (de altfel, „Părinţi trezvitori” înseamnă „Părinţi cu luare-aminte”) şi trebuie să luăm aminte la toate cele care ajută la curăţie.
Pe lângă toate celelalte, foarte mult ajută ca patul nostru să fie simplu, din scânduri, iar în loc de saltea să avem o pătură. Cel bătrân sau tânărul bolnăvicios pot aşterne ceva mai gros pe pat, ca să nu se vatăme şi să poată dormi.
Când cineva vrea să doarmă puţin ca să se odihnească, dar nu-l ia somnul, să cerceteze dacă nu cumva stomacul său este cu desăvârşire gol. Atunci nu se va vătăma duhovniceşte dacă va mânca un posmag, ci îl va ajuta, căci va adormi îndată.
Când iarăşi simţi o nelinişte, din care pricină nu poţi dormi, şi nu-ţi poţi da seama de unde provine, dacă eşti tânăr, scoală-te îndată şi pune-ţi în valoare timpul împlinindu-ţi îndatoririle tale duhovniceşti. Căci altfel starea aceasta îţi va aduce chiar dintru început nervozitate făcându-te să încetezi rugăciunea, după care vrăjmaşul îţi va aduce gânduri necurate şi te va prăji pe pat cu zvârcolirile trupului tău aprins. Dacă aceasta se întâmplă de mai multe ori, stareţul va trebui să ştie lucrul acesta, pentru ca mai întâi să-i rânduiască puţină odihnă în timpul zilei, iar apoi să afle pricina de unde provine, ca să-l vindece. Dacă aceasta se întâmplă din pricina stomacului etc., mult ajută să stăm în genunchi şi să ne întindem mâinile pe perne înalte sau pe masă şi să rostim astfel rugăciunea până ne ia somnul. Este absolut necesar ca stareţul să-l supravegheze pe ucenicul său, ca astfel să fie ajutat de experienţa acestuia, iar nu să facă experienţe singur şi să se chinuiască.
Fragment din cartea Epistole a Cuviosului Paisie Aghioritul. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2005.
