Sfaturi către monahi (G). Punerea în valoare a chiliei

Încearcă pe cât poţi ca pe lângă întâlnirile cu oamenii, să eviţi şi orice mângâiere lumească, dacă vrei să o simţi pe cea dumnezeiască, ce nu se compară cu nimic omenesc. De aceea să iubeşti chilia, stupul tău, deoarece ea te va ajuta să-ţi aduni mintea şi astfel vei face mierea virtuţilor, care te vor îndulci mai mult ca mierea.

Chilia te va ajuta să urci la înălţime prin umilinţa ce ţi-o va aduce şi prin dumnezeiasca dragoste care îţi va umple inima. Chilia îţi va fi casa ta cea iubită, dar şi casa lui Dumnezeu, unde te vei mişca liber şi simplu, ca şi copilul cel mic în casa părintească, unde simte siguranţa părinţilor săi şi afecţiunea lor îmbel­şugată.

Aşadar, merită să ne facem chilia ca o bisericuţă, împodobind-o cu icoane şi cu orice altceva care ne va ajuta să o îndrăgim, astfel ca ea să ne dea evlavia şi să aibă puterea să ne atragă, ajutând chiar şi mintea să se adune atât în rugăciune, cât şi la datoriile noastre duhovniceşti, pentru care ne va da buna dispoziţie să le facem cu bucurie.

Fireşte, se întâmplă şi zile în care, din pricina ostenelii sau a bolii, să nu le putem face pe toate aşa cum trebuie. Dar este rău dacă le lepădăm cu desă­vârşire, pentru că astfel vrăjmaşul câştigă teren şi ne stăpâneşte inima. În aceste cazuri va trebui să facem ceva, fie şi puţin, precum fac soldaţii care, atunci când nu pot ataca, trag câteva rafale de mitralieră şi vrăjmaşul nu se apropie. Iar mai târziu, când află primul prilej bun, atacă pe vrăjmaş cu arme grele şi îl biruiesc.

 

Atenţia în afara chiliei

 

Fratele meu, atunci când vei ieşi afară din chilia ta, să-l ai în vedere pe vrăjmaşul, care este gata de atac. Şi rău este că acesta nu numai că încearcă să găsească pretexte, ci chiar el însuşi creează pretexte şi te răneşte prinzându-te în focurile tirului său.

Imită iarăşi pe bunul soldat care, ieşind din locaşul de tragere, ţine „în mână” arma automată. Aşa şi tu să ţii metania şi să fii treaz, ca să nu-ţi risipeşti, dintr-o mică neatenţie, bogăţia pe care ai adunat-o cu multă osteneală în chilia ta.

Metania să nu-ţi lipsească niciodată din mână, deoarece ea este sfoara de care tragem o dată, de două ori, de cinci ori şi de zece ori şi astfel se încăl­zesc, în cele din urmă, uleiurile duhovniceşti, făcând astfel să pornească maşina noastră duhovnicească a rugăciunii neîncetate. Chiar şi atunci când maşina ta a pornit, să nu laşi metania, ca să nu se îndemne şi alţii să o lase înainte să le fi pornit maşina rugăciunii.

Ieşind din chilia ta, pentru ca să eviţi orice rău (pe lângă curiozitate), să-ţi limitezi cuvintele tale la „Iertaţi” şi „Să fie binecuvântat”¹ şi atunci vei fi binecuvântat şi de Dumnezeu şi iubit de toţi. Astfel procedând, nici în ispită nu vei cădea vreodată, pentru că diavolul va fi dezarmat şi va fi nevoit să stea mereu sub picioarele tale cinstindu-te fără să vrea.

Dacă întâlneşti vreun flecar, nu te abate din cale, ci fă pe grăbitul şi îndepărtează-te cu smerenie. Este bine să te îndepărtezi de el înainte de a-şi da seama, dar dacă totuşi l-ai întâlnit, nu-l evita brusc, ca să nu-l răneşti. Şi dacă vezi că începe să judece, spune-i cu dragoste: „Frate, pe mine ar trebui să mă judeci, care sunt vrednic de plâns, şi nu pe ceilalţi, care sunt mai buni decât mine”. Ia aminte să nu-l mustri, mare sau mic de va fi el, deoarece lucrul acesta este obrăz­nicie. Nici să nu-l dojeneşti, deoarece se va scârbi şi Dumnezeu de tine şi nu numai că nu te va ajuta ca să-ţi tai multele tale neputinţe, ci retrăgându şi harul Său, va îngădui să devii mai flecar ca acela. Dacă vrei, poţi să nu auzi cele ce-ţi spune şi să te rogi neîncetat în scurtul răstimp în care îl vei răbda pe fratele tău, ca să nu-l răneşti, de vreme ce nu are dispo­ziţie duhovnicească.

 

Fragment din cartea Epistole a Cuviosului Paisie Aghioritul. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2005.

 

Monahism Virtuți