Și, totuși, Facebook-ul ajută!
Pr. Petru Sidoreac
Consider că am generat sau am asistat cu toții la discuții contradictorii despre rețelele de socializare. Observ, de asemenea, că există la mulți tendința de a le demoniza fără milă, nerecunoscându-le absolut nici un rol benefic. Din contră, ele ar fi numai un conglomerat de informații, care s-ar putea întoarce împotriva ta, pierdere de timp etc. Evident, până la un punct, lucrurile pot sta și așa. Dar nu trebuie să fim atât de radicali.
Fără a fi un apologet ieftin al utilizării acestor mijloace moderne de comunicare, după ce am avut și eu rezervele mele, cu toată responsabilitatea vin să exprim câteva gânduri, într-o încercare de abordare pastorală a vieții. Vorbesc din postura unui preot pentru care misiunea reprezintă un mod de viață. Iar când spun misiune nu se poate înțelege nimic altceva decât vestirea Evangheliei și a Mântuitorului Hristos întrupat pentru a noastră mântuire.
Ca misionar, care trebuie să se adreseze unei societăți ”pe limba ei” și cu mijloacele optime avute la dispoziție, îmi exprim satisfacția spirituală în urma rezultatelor obținute prin utilizarea ”autostrăzii” numită Facebook. Singurul scop pentru care mi-am deschis propria pagină, pe care s-a grefat ”Comuniune Ortodoxă”, a fost tocmai lărgirea ariei de propovăduire a credinței. Nu date personale, pentru că nu interesează atât de mult. Nu fotografii atent scoase, care să mă pună pe mine în cea mai bună lumină. Nu fluturare de locuri și priveliști la care am fost martor doar eu, cel grozav. Pur și simplu, Hristos. Sfinții. Credința ortodoxă. Mântuirea sufletului. Și altele asemenea lor.
Mă bucur să văd că există oameni interesați de asemenea realități. Poate că amestecat. Poate că printre două filmulețe cu întâmplări hazlii postate cine știe unde și de către cine știe cine. Deocamdată. Ușor ușor, însă, cred că elementul duhovnicesc va căpăta consistență. Mesajul divin va provoca și mai mult interes. Chiar dacă lumea se grăbește. Nu are timp să se aplece prea mult timp asupra unui text, a unui video duhovnicesc mai lung. Preferă să dea like la o fotografie, la o icoană (și observ că circulă foarte multe, lucrate, chipurile, artistic, cu tot felul de culori stridente și imagini suprapuse, ceea ce este străin de duhul nostru răsăritean). Apoi trece la altceva sau la altcineva. Să vadă ce a mai făcut, pe unde a mai mers.
Cu toate acestea, există speranță, cum am mai spus. Totul este să participe cât mai mulți la această ”semănare” a Cuvântului. Culegătorii se vor aduna. De ce spun aceasta? Dintr-o experiență trăită de curând.
Zilele trecute am postat pe pagina de Facebook ”Comuniune Ortodoxă” două filmulețe realizate în timpul ultimei mele vizite la Mănăstirea Suroti. Nimic deosebit. Pelerini care se închinau, liniștiți, la mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul. Și, totuși, ceva extraordinar! Continuitatea! Continuitatea în cinstirea marelui sfânt contemporan! Mi-am zis să postez materialele. De binecuvântare. O clipă din istoria curgătoare a omenirii. Poate că unii se vor bucura vizionându-le… Bucuria și surpriza mea au fost mari. De cu seară până dimineață peste 800 de persoane au accesat materialele respective. Ce au făcut? Au intrat în contact cu Raiul. Sunt sigur că Cuviosul Paisie i-a trecut pe toți în agenda sa de lucru. Concluzia? Se poate sfinți inclusiv Facebook-ul. Se poate sfinți orice este legat de viața noastră. Ajunge să folosim totul bine. Cum se cuvine. ”Ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni”, cum ar zice Sf. Apostol Pavel. El, care, în altă parte ne mărturisește: ”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”.
Urmare succesului repurtat pe Facebook, postez și pe pagina de față aceleași materiale video de la Suroti. Ca două picături de rouă aparent lipsite de consistență, dar în realitate purtătoare de viață.
Cu această ocazie, mulțumesc din nou tuturor celor care citiți aceste rânduri, precum și altele asemănătoare lor, care circulă în nesfârșitul ocean al internetului. Vă îndemn să vă faceți timp pentru cultivarea sufletului. De asemenea, selectați doar lucrurile bune și oferiți-le și altora. Nu doar simple urări de ”Noapte bună”, ”La Mulți Ani” etc. Nu numai citate din filosofi și gânditori ai trecutului, unii străini total de duhul creștin. Avem atâtea texte în Sfânta Scriptură. Fiecare frază – un noian de înțelepciune. Despre viață? Despre moarte? Despre dragoste și ură? Despre bărbat și femeie? Avem nenumărate! Citiți, de exemplu, din Biblie Pildele lui Solomon, Ecclesiastul sau Cântarea Cântărilor. Le puteți valorifica foarte frumos, trimițând citate la prieteni. Astfel, veți face muncă de apostol. Și Ucenicii Domnului ar fi făcut la fel, dacă ar fi trăit în vremurile noastre. Cu timp și fără timp. Prin orice mijloc, până ce Hristos ar fi luat chip în noi.
Și, totuși, Facebook-ul ajută!
