Lângă moaştele Sfântului Nectarie, Biserica Ortodoxă a primit un nou fiu.
Pr. Petru Sidoreac
Sărbătorile sfinţilor sunt de regulă momentele cele mai intense de comuniune cu aleşii lui Dumnezeu, care ne-au devenit ocrotitori şi sprijin în diferite momente ale vieţii. La fiecare hram, întâlneşti pelerini veniţi să solicite ajutorul sfinţilor sărbătoriţi, să le mulţumească pentru tot ce deja au primit sau să-şi exprime în diferite moduri evlavia faţă de ei şi dragostea faţă de ceilalţi semeni.
În anul 2007, în insula Eghina din Grecia, hramul Sfântului Nectarie a constituit pentru fiecare un asemenea moment, în care s-au intersectat rugăciuni, speranţe, gânduri şi acţiuni. Pe lângă cele obişnuite, petrecute la o această sărbătoare, pentru o familie din Italia, hramul Sfântului Nectarie a însemnat ceva în plus: un nou început în viaţa duhovnicească, marcat de trecerea la Ortodoxie al unui membru al ei. Dl Maurizio D. din Udine, cetăţean italian de confesiune romano-catolică, a trăit emoţionantele clipe prilejuite de înfierea în cadrul Bisericii Ortodoxe. Slujba Botezului a fost oficiată în limbile greacă, italiană şi română în baptisteriul special amenajat la subsolul impresionantei biserici închinate Sfântului Nectarie din Eghina.
Prezent la eveniment (09. 11. 2007), am avut bucuria de a lua câte un scurt interviu „noului ostaş al lui Hristos”, precum şi preotului român care a organizat pelerinajul şi care a fost îndeaproape implicat în tot acest demers duhovnicesc.
Traducerea interviului dlui Maurizio D. a fost asigurată de soţia acestuia, de origine română.
Mărturia dlui Maurizio D.
Pr. P. S. – Cu ce ocazie vă aflaţi în Eghina în aceste zile?
Maurizio D. – Am venit aici purtat mai mult de curiozitate şi de dorinţa pe care mi-a transmis-o soţia mea de a cunoaşte minunile, istoria şi viaţa Sfântului Nectarie. Îmi doream să ajung aici şi pentru faptul că intenţionam să trec la Ortodoxie, pentru că sunt convins că este mult mai profundă decât Catolicismul. Este ceva care te atinge mai mult în profundul sufletului decât ceea ce am trăit până astăzi, sau până ieri, când am fost botezat. Am profitat, să zic aşa, de ocazie şi, dat fiind faptul că am avut şi probleme de sănătate acum doi ani, când am fost operat de de cancer (iar Sfântul Nectarie este renumit ca şi vindecător de cancer), am decis să mă botez aici şi să mă pun sub protecţia lui. Minunile despre care am auzit vorbindu-se sunt convins că există într-adevăr. Am dorit în mod special să mă botez aici pentru că, aşa cum am spus şi mai înainte, am vrut să fiu cât mai mult sub protecţia Sfântului Nectarie. Cu această ocazie, vreau să mulţumesc tuturor celor ce mi-au fost alături şi care m-au ajutat să înţeleg şi m-au îndrumat să ajung la acest moment grandios.
Pr. P. S. – Ce nume aţi primit la botez?
Maurizio D. – Nectarie.
Pr. P. S. – L-aţi ales dumneavoastră sau v-a fost recomandat?
Maurizio D. – Dacă am venit aici pentru a fi sub protecţia Sfântului Nectarie, era clar că nu mă puteam numi altfel.
Mărturia P.C. Pr. Justinian Deac
Pr. P. S. – Prea Cucernice Părinte, anul acesta, Sfântul Nectarie a adunat la hramul mănăstirii sale din Eghina foarte mulţi români. Spuneţi-ne, vă rugăm, câteva cuvinte despre Sfinţia Voastră şi despre grupul ce vă însoţeşte.
Pr. Justinian Deac – Sunt părintele Justinian Deac, preot paroh la parohia “Sf. Vasile cel Mare” din Udine, Vicariatul Italiei, Protopopiatul Italiei de Nord şi mă găsesc la Eghina pentru a mulţumi lui Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Taumaturg Nectarie pentru două mari minuni pe care le-a făcut în comunitatea noastră unei femei ortodoxe, care era cuprinsă de un cancer destul de avansat, şi unei doamne catolice, pe care Sfântul a vindecat-o în mod miraculos şi a făcut să i se regenereze tiroida. Am ajuns de la un număr de două persoane, care voiau să-i mulţumească lui Dumnezeu, la un grup de 12 pelerini. Am venit, am participat la slujbă, ne-am rugat şi am mulţumit Sfântului şi, după putinţa noastră, vrem să lăsăm şi aici, în arhiva mănăstirii, două, trei rânduri despre această minune, pentru ca lumina pe care a pus-o Dumnezeu în sfinţi să nu rămână sub obroc. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi pentru această minune pe care a făcut-o în parohia noastră, mai cu seamă că trăim în Occident unde este foarte dificil pentru mulţi preoţi şi credincioşi să-şi trăiască şi să mărturisească credinţa cea dreaptă. Pe toate acestea eu le-am pus pe seama lucrării lui Dumnezeu de a preamări Ortodoxia prin oameni în micile bisericuţe care încep să înflorească din ce în ce mai mult pe pământul Italiei. Rugăm pe Sfântul Nectarie şi pe toţi ceilalţi sfinţi care au mărturisit aici în Eghina, ştiuţi sau neştiuţi de noi, dar cunoscuţi de Dumnezeu, să întărească şi să sporească unitatea Bisericii în Italia, unitatea dintre ortodocşii români, greci, sârbi, bulgari ş.a.m.d., şi să rânduiască Sfântul ca să avem într-adevăr biserici ale noastre, nu să mai rămânem la statutul de chiriaşi cum suntem în cele mai multe dintre parohiile noastre. Rugăm pe sfinţi să lucreze cum au lucrat şi aceste minuni şi altele pe care noi încă nu le ştim.
Pr. P. S. – Ştiu că astăzi va avea loc un eveniment deosebit pentru unul dintre membrii grupului cu care aţi venit din Italia.
Pr. Justinian Deac – La minunile Sfântului Nectarie se mai adaugă şi o altă minune, aş spune, deoarece soţul italian al doamnei românce vindecate de Sf. Ier. Nectarie prin ungerea cu untdelemn adus de la candela lui, de aici, din Eghina, de mai mult timp este apropiat de Biserica noastră, l-am catehizat, l-am instruit, dar niciodată nu am decis noi ce să facem, când şi cum să devină ortodox. Dumnealui de foarte mult timp ne spune, dar nu am vrut să fie un lucru pripit, datorat emoţiilor şi impulsului, ci mişcării duhului şi într-adevăr duhul Sfântului Nectarie a făcut ca el să-şi dorească din tot sufletul şi oarecum chiar să ne deranjeze prin insistenţa de a se boteza chiar aici, în Eghina. Noi am răspuns chemării duhului şi i-am rugat pe părinţii care sunt aici, în mănăstire – am primit binecuvântarea episcopului locului, inclusiv acceptul stareţei şi al încă unui părinte care a venit cu noi – să facă acest botez astăzi, pentru a se preamări numele lui Dumnezeu. Iată că Sfântul Nectarie mai adaugă în staulul lui Hristos, în Sfânta Biserică Ortodoxă, un alt suflet care ar fi putut să se piardă şi mare este Dumnezeu, Care lucrează ca să se plinească cele dorite şi voite de El pe pământ.
Pr. P. S. – Ce mesaj veţi duce enoriaşilor Sfinţiei Voastre, întorcându-vă în spaţiul în care vă desfăşuraţi misiunea?
Pr. Justinian Deac – Le voi spune că Dumnezeu este viu, lucrător. Sfinţii sunt vii şi continuă să lucreze, dar stavila cea mare care este între noi şi ei de multe ori nu poate fi dată la o parte, pentru că acolo se opune libertatea şi voinţa omului de a se ruga. Oamenii trebuie să se roage, să înveţe să se roage mai bine, să înveţe să-şi ia piatra de pe inimă şi să se deschidă lui Dumnezeu şi sfinţilor, să-i cheme, să intre în comuniunea sfinţilor şi atunci, într-adevăr, intrând în această comuniune, sfinţii vor face mult mai mult decât noi am auzit, decât noi am văzut, pentru că Dumnezeu lucrează acum cu atât mai mult cu cât veacurile sunt din ce în ce mai tulburi, mai întunecate. Dăm slavă lui Dumnezeu şi împreună cu Sfântul Nectarie şi cu ceilalţi sfinţi rugăm pe Dumnezeu să nu ne abandoneze şi să ţină dreaptă cârma Bisericii, că El e Capul Bisericii, după cum spunem noi, cu atât mai mult cu cât suntem în Italia, unde suntem şi cu alţi fraţi care nu sunt întru totul ortodocşi.
Interviu cu Maurizio D., Udine, Italia
