/ Predici şi articole / Cuvânt la Duminica a 6-a după Paști: HRISTOS A OFERIT OMENIRII ȘANSA VEDERII LUI DUMNEZEU

Cuvânt la Duminica a 6-a după Paști: HRISTOS A OFERIT OMENIRII ȘANSA VEDERII LUI DUMNEZEU

Cuvânt la Duminica a 6-a după Paști: HRISTOS A OFERIT OMENIRII ȘANSA VEDERII LUI DUMNEZEU

În ultima duminică dinaintea Înălţării Domnului, numită şi Duminica a şasea după Paşti, Biserica ne pune înainte două texte din Sfânta Scriptură a Noului Testament. Primul este din cartea Sfinţilor Apostoli cu cele două întâmplări deosebite petrecute cu Ucenicii Domnului, prima cu împiedicare unei femei vrăjitoare de a vorbi despre Dumnezeu şi a arăta că Apostolii sunt oamenii lui Dumnezeu, a doua întâmplare cu minunea convertirii temnicerului din Filipi, acela care, în urma cutremurului de la miezul nopţii când au căzut lanţurile de la picioarele şi mâinile Apostolilor, şi-a dat seama că aceştia sunt oamenii lui Dumnezeu şi că este dator nu să-i lege, ci să le spele rănile şi să-i ospătească în casa lui. Şi în noaptea aceea, după ce a auzit cuvântul Domnului din gura Apostolilor, el şi toată casa lui, crezând în Dumnezeu, au fost botezaţi şi au devenit creştini. Acesta este textul Apostolului. Şi textul Evangheliei, al cărui înţeles duhovnicesc ni-l oferă Apostolul citit mai înainte, ne prezintă minunea vindecării unui orb din naştere de către Iisus Hristos printr-o lucrare foarte interesată: Mântuitorul scuipă pe pământ, amestecă noroiul cu scuipatul Său, formează un ochi, îl aşează în scobitura capului unde-i lipsea vederea acestui orb din naştere, îl trimite la scăldătoarea Siloamului să se spele şi, spălându-se, a văzut. După această minune, urmează dialogul dintre orbul vindecat şi farisei, dintre părinţii orbului şi farisei şi întâlnirea, în final, dintre orb şi Hristos. Şi orbul vindecat L-a văzut pe Iisus Hristos şi a crezut în El, închinându-I-se.

Evanghelia începe cu un cuvânt interesant: ucenicii, când au văzut acest orb din naştere, L-au întrebat pe Mântuitorul „Cine a păcătuit? El sau părinţii lui de s-a născut aşa?” Şi Mântuitorul le răspunde: „Nu a păcătuit nici el şi nici părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Oare era un adevăr că n-au păcătuit părinţii lui? Nu era un adevăr, pentru că ce părinţi pot spune că n-au păcătuit vreodată? Că el n-a păcătuit, era un adevăr pentru că un orb din naştere nu poate păcătui mai înainte de naştere, nu are cum să păcătuiască. Dar oare în aceste cuvinte pe care le spune Mântuitorul nu se ascunde o taină mai profundă? Ceva în legătură cu crearea noastră, a oamenilor? Cel care ne-au creat pe noi este Dumnezeu Însuşi. N-au păcătuit nici părinţii lui că s-a născut aşa, cu alte cuvinte, n-a păcătuit Dumnezeu că l-a făcut pe om cu puţin mai prejos decât îngerii, într-o stare nu asemenea dumnezeirii, ci omul trebuia să se ostenească să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu. Dar s-a născut aşa omul, adică Adam cel dintâi, ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el la plinirea vremii. Şi iată că la plinirea vremii vine Hristos în lume şi Se întrupează întocmai cum a făcut ochiul acestui orb. Adică Duhul Sfânt S-a pogorât din cer, Apa cea Vie, Scuipatul dumnezeiesc, peste tina pântecelui Maicii Domnului. Şi unindu-Se Duhul Sfânt cu pântecele Mariei, s-a format acolo Lumina lumii, adică Iisus Hristos, S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu. Era ceea ce-i lipsea omului, ceea ce lipsea lui Adam ca să ajungă asemenea cu Dumnezeu, să-L vadă pe Dumnezeu. Iisus Hristos era aşteptarea oamenilor, era Lumina de care avea nevoie lumea care trăia în întuneric şi în umbra morţii. Vedeţi, numai puţin dacă ne gândim la această taină a mântuirii, cât de largi sunt orizonturile Evangheliei de astăzi. Nu ne gândim numai la o minune oarecare, că Iisus a dat vedere unui om orb. Şi că a făcut un bine acestui sărman cerşetor din cetatea Ierusalimului. Ci ne gândim la lucrarea mântuitoare a lui Hristos care a făcut-o asupra omenirii, oferindu-i şansa vederii lui Dumnezeu. Iată şi acest orb, la finalul Evangheliei, L-a văzut pe Hristos când Mântuitorul i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” Şi orbul I-a zis: Cine este, Doamne, ca să cred? Iisus i-a spus: „L-ai văzut pe El, căci Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.” A-L vedea pe Iisus Hristos este o mare taină, este o lucrare a mântuirii pe care Însuşi Hristos o face cu fiecare dintre noi. Să-L vezi pe Hristos înaintea ochilor tăi, ce înseamnă asta? Foarte mult înseamnă! Să-L vezi în fratele tău, să-L vezi în semenul tău, să-l vezi pe Iisus Hristos în orice copil, în orice floare, să-L vezi în soarele ce răsare, în noaptea ce vine, în luna ce este ca o mireasă în mijlocul stelelor, să-L vezi pe Hristos în toată Creaţia. Asta înseamnă să-L vezi, asta înseamnă că Hristos a făcut în inima ta o lucrarea duhovnicească, că ţi-a dat ceea ce n-aveai. Câţi dintre noi, oameni pământeni, nu putem vedea pe cineva? De ce nu putem vedea pe cineva? Pentru că ochii noştri sunt orbi, că dacă am avea ochi am putea vedea pe toţi oamenii. De ce nu poţi să-l vezi? Nu poţi să-l vezi pentru că eşti orb, că dacă ai avea ochi l-ai putea vedea. Ai nevoie de Hristos, avem nevoie ca El să ne dea vederea să-l putem vedea pe fratele nostru. Să-l putem vedea pe Hristos în fratele nostru. În orice stare de păcat ar fi acela, să-L vezi în el pe Hristos în suferinţă, Biserica Lui sau trupul Lui că este chinuit, că este maltratat de păcate, este plin de răni şi de sânge din cauza păcatelor lumii. Când treci pe lângă un loc de pierzare şi vezi acolo oameni biruiţi de băutură, să-L vezi pe Hristos suferind în aceia, chinuit în aceia, răstignit în aceia. Să-ţi fie milă de Hristos, să-L plângi pe Hristos, să-I ştergi fruntea lui Hristos de sudoare. E mare lucru. Nu să treci pe lângă ei nepăsători, n-am treabă cu aceştia, nu-i văd, nu ştiu cine sunt. Atunci eşti orb, de aceea nu-i vezi.

Textul Apostolului ne dă o cheie duhovnicească a Evangheliei. Ce a făcut temnicerul în urma cutremurului care este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile profunde ale lui Pavel şi Sila în temniţă? A luat pe Apostoli şi i-a dus acasă (Fapte 16, 23-34). Aceştia i-au vorbit lui şi familiei sale despre Hristos şi apoi, ei crezând, au fost botezaţi. Ce înţeles duhovnicesc dă minunea aceasta Evangheliei? Că orbul, punându-i Domnul în găurile din cap ochii ce-i lipseau, vederea ce-i lipsea, de fapt această vedere reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu pe care Apostolii l-au vestit temnicerului, cuvântul lui Dumnezeu care îţi crează şansa vederii lui Dumnezeu, îţi dă puterea de a-L vedea pe Dumnezeu.

Întorcându-ne la Evanghelie, Hristos i-a pus ochii la loc, dar orbul tot nu vedea. L-a trimis apoi să se spele. Temnicerul, după ce a crezut în Hristos, a fost botezat. Asta înseamnă că scăldătoarea Siloamului înseamnă Taina cea mare a Botezului. Să mori şi să învii cu Hristos, să punem preţ adică pe Taina Bisericii, pe Taina spălării, pe Taina Botezului. Poţi să cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu pui valoare pe  lucrarea mântuitoare a Bisericii, ai ochi dar fără vedere, ai ochi, ai de toate, dar nu poţi să vezi pe fratele tău, nu poţi să-L vezi pe Hristos. Orbul, întorcându-se de la scăldătoare, vedea. Botezul i-a oferit lui vederea, şansa de a-L vedea pe Hristos. Şi s-a întâlnit cu Domnul Care i-a spus: Mă vezi acum? Te văd, Doamne. Şi cred în Tine! Şi s-a închinat Lui. A crede şi a te închina lui Hristos vine în urma lucrării mântuitoare pe care Hristos o face prin Biserică, prin Tainele ei asupra sufletelor noastre. Şi aceasta vine ca o binecuvântare, ca o împlinire a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu, cuvânt pe care noi îl dorim. Venim la Biserică şi-l ascultăm, Cuvântul intră în urechile noastre, intră şi prin ochi în inimă, căci Cuvântul nu este doar cel vorbit, el se transmite şi prin culori şi-n mii de alte căi. În picturile Bisericii există cuvântul lui înscris nu cu litere, deşi sunt şi litere pe pictură. Sunt cuvinte din Sfânta Scriptură, dar sunt şi culori care împreună zugrăvesc chipul  lui Dumnezeu, icoana Dumnezeului celui viu arătată în chipul Fiului Său întrupat, a lui Iisus Hristos care Se preamăreşte în sfinţii Săi. Şi în multe alte feluri Cuvântul lui Dumnezeu ni se arată şi ne vorbeşte nouă. Acest Cuvânt poate să ne dea vederea lui Dumnezeu, poate să ne ofere şansa de a-L vedea pe Dumnezeu, dacă-l împlinim folosind spre mântuirea noastră Tainele Bisericii. Leproşilor le-a zis Domnul: Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor! Aici spune orbului: Mergi şi te spală la Siloam! Mergi şi fă ceva! Uneori Dumnezeu ne cere un lucru atât de simplu, iar dacă noi îl împlinim, El face în viaţa noastră minuni nemaipomenite.

Să ne smerim sub mâna cea puternică a lui Dumnezeu şi să-L slăvim pe Dumnezeu pentru că El a venit în lumea aceasta să completeze ceea ce lipsea vieţii noastre, adică să ni-L ofere pe Iisus Hristos, Fiul Său, ca prin Moartea şi Învierea Sa noi să putem fi pretendenţi la înviere, la moştenirea vieţii veşnice. şi prin Înălţarea Sa la cer pe care o vom sărbători săptămâna aceasta. Să fim şi noi părtaşi  înălţării la moartea noastră fizică, la cer cu sufletul după ce, murind spiritual faţă de păcat, în fiecare clipă El ne trage la sine, ne mută în cer viaţa noastră, trăind pe pământul acesta ca să treci călător şi mereu în casa noastră şi în sufletele noastre, trăind o umbră a Raiului, o fărâmă din Rai în care vom ajunge la sfârşitul vieţii noastre pământeşti. AMIN.

Pr. Petru RONCEA

sursa: potirulviisoarei.ro

Cuvânt la Duminica a 6-a după Paști: HRISTOS A OFERIT OMENIRII ȘANSA VEDERII LUI DUMNEZEU

Comments are disabled