Cuvânt la Duminica a 6-a după Paști: HRISTOS A OFERIT OMENIRII ȘANSA VEDERII LUI DUMNEZEU
În ultima duminică dinaintea Înălţării Domnului, numită şi Duminica a şasea după Paşti, Biserica ne pune înainte două texte din Sfânta Scriptură a Noului Testament. Primul este din cartea Sfinţilor Apostoli cu cele două întâmplări deosebite petrecute cu Ucenicii Domnului, prima cu împiedicare unei femei vrăjitoare de a vorbi despre Dumnezeu şi a arăta că Apostolii sunt oamenii lui Dumnezeu, a doua întâmplare cu minunea convertirii temnicerului din Filipi, acela care, în urma cutremurului de la miezul nopţii când au căzut lanţurile de la picioarele şi mâinile Apostolilor, şi-a dat seama că aceştia sunt oamenii lui Dumnezeu şi că este dator nu să-i lege, ci să le spele rănile şi să-i ospătească în casa lui. Şi în noaptea aceea, după ce a auzit cuvântul Domnului din gura Apostolilor, el şi toată casa lui, crezând în Dumnezeu, au fost botezaţi şi au devenit creştini. Acesta este textul Apostolului. Şi textul Evangheliei, al cărui înţeles duhovnicesc ni-l oferă Apostolul citit mai înainte, ne prezintă minunea vindecării unui orb din naştere de către Iisus Hristos printr-o lucrare foarte interesată: Mântuitorul scuipă pe pământ, amestecă noroiul cu scuipatul Său, formează un ochi, îl aşează în scobitura capului unde-i lipsea vederea acestui orb din naştere, îl trimite la scăldătoarea Siloamului să se spele şi, spălându-se, a văzut. După această minune, urmează dialogul dintre orbul vindecat şi farisei, dintre părinţii orbului şi farisei şi întâlnirea, în final, dintre orb şi Hristos. Şi orbul vindecat L-a văzut pe Iisus Hristos şi a crezut în El, închinându-I-se.
Textul Apostolului ne dă o cheie duhovnicească a Evangheliei. Ce a făcut temnicerul în urma cutremurului care este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile profunde ale lui Pavel şi Sila în temniţă? A luat pe Apostoli şi i-a dus acasă (Fapte 16, 23-34). Aceştia i-au vorbit lui şi familiei sale despre Hristos şi apoi, ei crezând, au fost botezaţi. Ce înţeles duhovnicesc dă minunea aceasta Evangheliei? Că orbul, punându-i Domnul în găurile din cap ochii ce-i lipseau, vederea ce-i lipsea, de fapt această vedere reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu pe care Apostolii l-au vestit temnicerului, cuvântul lui Dumnezeu care îţi crează şansa vederii lui Dumnezeu, îţi dă puterea de a-L vedea pe Dumnezeu.
Întorcându-ne la Evanghelie, Hristos i-a pus ochii la loc, dar orbul tot nu vedea. L-a trimis apoi să se spele. Temnicerul, după ce a crezut în Hristos, a fost botezat. Asta înseamnă că scăldătoarea Siloamului înseamnă Taina cea mare a Botezului. Să mori şi să învii cu Hristos, să punem preţ adică pe Taina Bisericii, pe Taina spălării, pe Taina Botezului. Poţi să cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu pui valoare pe lucrarea mântuitoare a Bisericii, ai ochi dar fără vedere, ai ochi, ai de toate, dar nu poţi să vezi pe fratele tău, nu poţi să-L vezi pe Hristos. Orbul, întorcându-se de la scăldătoare, vedea. Botezul i-a oferit lui vederea, şansa de a-L vedea pe Hristos. Şi s-a întâlnit cu Domnul Care i-a spus: Mă vezi acum? Te văd, Doamne. Şi cred în Tine! Şi s-a închinat Lui. A crede şi a te închina lui Hristos vine în urma lucrării mântuitoare pe care Hristos o face prin Biserică, prin Tainele ei asupra sufletelor noastre. Şi aceasta vine ca o binecuvântare, ca o împlinire a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu, cuvânt pe care noi îl dorim. Venim la Biserică şi-l ascultăm, Cuvântul intră în urechile noastre, intră şi prin ochi în inimă, căci Cuvântul nu este doar cel vorbit, el se transmite şi prin culori şi-n mii de alte căi. În picturile Bisericii există cuvântul lui înscris nu cu litere, deşi sunt şi litere pe pictură. Sunt cuvinte din Sfânta Scriptură, dar sunt şi culori care împreună zugrăvesc chipul lui Dumnezeu, icoana Dumnezeului celui viu arătată în chipul Fiului Său întrupat, a lui Iisus Hristos care Se preamăreşte în sfinţii Săi. Şi în multe alte feluri Cuvântul lui Dumnezeu ni se arată şi ne vorbeşte nouă. Acest Cuvânt poate să ne dea vederea lui Dumnezeu, poate să ne ofere şansa de a-L vedea pe Dumnezeu, dacă-l împlinim folosind spre mântuirea noastră Tainele Bisericii. Leproşilor le-a zis Domnul: Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor! Aici spune orbului: Mergi şi te spală la Siloam! Mergi şi fă ceva! Uneori Dumnezeu ne cere un lucru atât de simplu, iar dacă noi îl împlinim, El face în viaţa noastră minuni nemaipomenite.
Să ne smerim sub mâna cea puternică a lui Dumnezeu şi să-L slăvim pe Dumnezeu pentru că El a venit în lumea aceasta să completeze ceea ce lipsea vieţii noastre, adică să ni-L ofere pe Iisus Hristos, Fiul Său, ca prin Moartea şi Învierea Sa noi să putem fi pretendenţi la înviere, la moştenirea vieţii veşnice. şi prin Înălţarea Sa la cer pe care o vom sărbători săptămâna aceasta. Să fim şi noi părtaşi înălţării la moartea noastră fizică, la cer cu sufletul după ce, murind spiritual faţă de păcat, în fiecare clipă El ne trage la sine, ne mută în cer viaţa noastră, trăind pe pământul acesta ca să treci călător şi mereu în casa noastră şi în sufletele noastre, trăind o umbră a Raiului, o fărâmă din Rai în care vom ajunge la sfârşitul vieţii noastre pământeşti. AMIN.
Pr. Petru RONCEA
sursa: potirulviisoarei.ro