Detaşarea de această lume (III)
Cei ce dobândesc bucuria vieţii în Hristos realizează detaşarea de această lume prin intermediul a trei calităţi:
- singurătatea;
- situaţia de străin (exterioară şi interioară);
- sărăcia.
Singurătatea
Bucuria vieţii în Hristos are sens doar într‑un cadru social şi într‑o relaţie cu semenii. Important este ca în timpul zilei să se menţină contactul permanent, armonios cu membrii grupului social din care facem parte, iar noaptea să ne izolăm, refugiindu‑ne într‑o atmosferă intimă în care să fim numai noi şi Dumnezeu, iar de semenii noştri să ne apropiem numai pe calea Duhului Sfânt. „Noaptea ridicaţi mâinile către cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul” (Ps. 133, 2‑3).
Sfântul Antonie cel Mare ne spune: „Nimic din lume să nu cinstiţi mai mult decât dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vând cu preţ veşnic: că puţin dai şi însutit primeşti. Oricât ar fi de greu, să nu ne întristăm ca şi cum am pieri, să îndrăznim şi să ne bucurăm ca nişte mântuiţi, că Dumnezeu e cu noi”.
Situaţia de străin
În relaţia obişnuită şi normală cu semenii noştri să fim străini de tot ce este rău şi influenţează negativ apropierea, comuniunea cu Dumnezeu şi transfigurarea fiinţei umane. Să ne simţim străini în această lume şi ca la noi acasă în patria cerească, în compania lui Dumnezeu.
Sărăcia
Se exprimă prin renunţarea la desfătările lumii, rezolvând neputinţele firii omeneşti (hrană, îmbrăcăminte etc.) cât mai simplu şi respectând îndemnul Evangheliei: „În dar aţi luat, în dar să daţi”.
Fragment din cartea Pr. Mihăiță Popa, Îndrumar pesntru restabilirea sănătății. Text îngrijit şi completat de Protosinghel Sofian Ardelean. Ediţia a patra revizuită. Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2009
