Minunile Sfintei Parascheva să nu fie spre mândria oamenilor, ci spre slava lui Dumnezeu!
Este cât se poate de grăitor ceea ce spune o credincioasă, prin care se confirmă multele şi negrăitele mângâieri pe care le revarsă Preacuvioasa Maica noastră Parascheva: „Cuvioasa Parascheva este pentru mine cea mai scumpă prietenă. Am convingerea că inima ei mare nu poate suferi să vadă durerea în oameni şi să n-o aline imediat cu balsamul milostivirii ei. Astfel, mânuţele ei moi se transformă într-un izvor ce picură tuturor binecuvântare şi ajutor neîntârziat, însufleţire celor întristaţi, tărie şi nădejde celor slabi, vindecare celor bolnavi şi zâmbet senin de voioşie celor ce plâng nemângâiaţi”.
De ce e nevoie să se consemneze minunile, vindecările minunate şi numeroasele binefaceri pe care le-a săvârşit Preacuvioasa Maica noastră Parascheva? Răspunsul la această întrebare ni-l dă un închinător care ţine să sublinieze: „Mari sunt minunile pe care sfinţii lui Dumnezeu le fac pentru noi şi ele trebuie cunoscute nu spre mândria noastră, că noi suntem nevrednici, ci spre slava lor şi a lui Hristos, Dumnezeul nostru”.
Ştiu că este aşa şi de aceea mă rog Bunului Dumnezeu, Măicuţei Lui Sfinte şi tuturor sfinţilor să nu mă pedepsească şi să mă ierte pentru greşelile mele cele mari şi nenumărate. Aduc mijlocitoare pe Sfânta noastră Maică Parascheva, căreia mă rog din tot sufletul şi am încrederea că mă va ajuta. Minunile — pe firul logicii credinței — au rolul de a-i întări pe cei care au avut parte de ele, dar și pe cei care se arată a fi șovăielnici; mai ales în timpurile tulburi când tirania împotriva credinţei ia forme neînchipuite.
(Vasile Nechita, Viața și minunile Preacuvioasei Parascheva, povestite tinerilor, Editura Meteor Publishing, p.145)
sursa: doxologia.ro
