Cum să ne sfințim viața
- Dumnezeu îți deschide o poartă, deoarece, ca Dumnezeu, știe că vei vedea că ți-a deschis-o și ai intrat. Însă, dacă tu nu vei înțelege nimic, nu ți-o va deschide niciodată.
- Martirajul nostru, al creștinilor contemporani, este lupta sinelui nostru cu patimile, cu slăbiciunile, cu gândurile lui…, precum și diavolul, care folosește pe slujitorii lui ca să-și arate toată răutatea lui. Și tu să simți ca pe o binefacere a lui Dumnezeu faptul că te face în stare să înduri, să rabzi, să suferi, să ai greutăți atunci când te lupți și tu, ca un alt martir, pentru dragostea lui Hristos, ca să nu faci pe plac patimilor tale.
- Cu cât Domnul nu vrea păcatul, cu atât El iartă păcatul.
- Tăierea voii vindecă pe cel cu caracterul dificil.
- Omul smerit, pocăit, care încet-încet va începe să meargă pe calea Domnului și va începe încet-încet să se nască din nou, îi vede pe toți ca sfinți, deoarece vede într-adevăr cu alți ochi.
- Omul sfânt este pentru noi un exemplu. În persoana sfântului vedem ce poate să facă Dumnezeu în om.
- Dragostea îndură, așteaptă, înțelege, se pune în locul altuia, zidește, salvează. Rațiunea de una singură poate să vatăme. De aceea, să le abordezi pe toate nu cu rațiunea, ci cu dragostea.
- În viața duhovnicească nu există urmă de concurență. Nu! Pentru fiecare Dumnezeu are o rânduială diferită. Dumnezeu vrea ca toți să se mântuiască și toți să se sfințească. Dar pentru fiecare are un plan diferit, pentru unul într-un fel, pentru altul într-altfel, pe acestea le știe Dumnezeu, nu le știm noi.
Arhim. Simeon Kraiopoulos
Sf. Mănăstire „Nașterea Maicii Domnului” Panorama-Tesalonic
Traducere din lb. greacă – Elisei Roncea
