Viaţa Sf. Arsenie Capadocianul-10 noiembrie – A
Cuviosul Părinte Arsenie s-a născut în jurul anului 1840 în Farasa sau Varasia, în satul Kefalohori, unul din cele şase sate creştine ale ţinutului Farasei din Capadocia. Părinţii lui erau bogaţi în virtuţi şi mijlocii în bunuri materiale. Tatăl lui a fost dascăl (învăţător) şi se numea Elefterie (sau Hagielefterie, pentru faptul că s-a închinat la Sfintele Locuri). Numele lui era Aniţalihos sau Arţidis (porecla). Mama lui se numea Varvara din neamul franţuzului, cu porecla Ţapari. Ei au avut doi copii, Vlasie şi Teodor (Sfântul Arsenie), care au rămas orfani din fragedă vârstă, căci părinţii lor au murit, mai întâi tatăl şi apoi mama lor. Pe orfani i-a îngrijit sora mamei lor, care locuia în Farasa.
Într-o zi Vlasie a îndemnat pe micul Teodor şi au mers la ogorul părinţilor lor, care era aproape de torentul Evcasi. Trecând torentul, curentul de apă l-a luat pe Teodor şi atunci Vlasie a început să-l roage pe Sfântul Gheorghe, al cărui paraclis era acolo aproape, să-l izbăvească. În timp ce Vlasie plângea şi ruga pe Sfântul să-l ajute – căci îl mustra şi conştiinţa, fiindcă din pricina lui se primejduia fratele său – deodată l-a văzut alături de el pe Teodor care, bucuros, i-a povestit cum cineva călare, ca un călugăr, l-a răpit din torent, l-a pus pe calul său şi l-a scos afară. De atunci înainte Teodor spunea că şi el va deveni călugăr. Dumnezeu a iconomisit în felul acesta ca de mic el să apuce pe calea cea bună. Întâmplarea aceasta a influenţat încă şi pe Vlasie care şi el s-a dăruit, în felul lui, lui Dumnezeu slavoslovindu-L ca dascăl de muzică bizantină, ajungând în cele din urmă la Constantinopol.
Pe Teodor, după ce a mai crescut puţin, mătuşa sa l-a trimis din Farasa la Nigdi, ca să înveţe carte. Acolo locuia şi sora tatălui său, care era învăţătoare şi care avea să-l povăţuiască. Când şi-a terminat studiile la Nigdi, mătuşa lui, învăţătoarea, văzându-l foarte inteligent, s-a îngrijit ca, împreună cu rudele ce se aflau la Smirna, să-l ajute să facă acolo studii mai înalte.
La Farasa, când venea în vacanţă, Teodor aduna copiii în casa lui părintească şi-i învăţa carte din cele ce ştia el, purtându-se cu asprime ca nu cumva aceia să prindă îndrăzneală. Copiii erau foarte sălbatici, deoarece vedeau dascăl numai acolo unde era semiluna turcească. (Adică foarte rar – n. ed. gr.) Venind Teodor în vacanţe să se odihnească, el se odihnea învăţând slove pe copii.
Odată însă, când a venit în Farasa, din păcate n-a rămas aproape deloc, ci numai puţine zile, deoarece mătuşa lui voia să-l ţină în sat şi să-l însoare. l-a făcut chiar şi cunoştinţă fără să ştie el.
Într-o zi mătuşa sa i-a spus:
– I-am spus lui Vasiliki, fiica lui Abarogli, că vreau să ne-o facem noră, dar n-a vrut. Ci mi-a spus: „Este bun Teodor, învăţat, de familie bună, dar el este călugăr. Să iau un călugăr?”
Când Teodor a auzit aceasta, s-a mâhnit mult pentru cele făcute de mătuşa lui şi i-a reproşat:
– Bine, mătuşă, chiar şi cei străini au înţeles că voi deveni călugăr şi tu n-ai priceput asta?
De aceea Teodor nu pierdu vremea şi a doua zi plecă la Smirna. Acolo, în afară de limba greacă, a învăţat armeana şi turca, precum şi puţină franceză.
Când şi-a terminat studiile a venit din nou la Farasa, şi-a luat rămas bun de la mătuşa sa, precum şi de la cealaltă mătuşă din Nigdi şi apoi a plecat la Cezareea. Avea cam douăzeci şi şase de ani când a intrat în Sfânta Mănăstire a Flavianilor (Zintzi-Dere)[1] a Cinstitului Înaintemergător, unde a depus votul monahal fiind numit Arsenie. Din păcate Arsenie nu s-a bucurat mult de linişte, deoarece în vremea aceea – potrivit mărturiilor lui Korţinoglu – mitropolitul Paisie al II-lea, care încă trăia şi avea mare nevoie de dascăli, l‑a hirotonit diacon şi l-a trimis la Farasa, ca să-i înveţe carte pe copiii părăsiţi de acolo.
[1]Mânăstire situată lângă orăşelul Flaviana, la cincisprezece kilometri de Cezareea, unde şi-a început viaţa monahală Sfântul Sava. Înainte de a se face schimbul de populaţie acest orăşel era un centru spiritual al Asiei Mici unde trăia o importantă comunitate elenă–n. ed. gr.
Fragment din cartea Cuviosului Paisie Aghioritul, „Sfântul Arsenie Capadocianul”. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura «Evanghelismos» Bucureşti, 2006.
Viaţa Sf. Arsenie Capadocianul-10 noiembrie – A
